Mâine
e ziua mea. Azi sunt un melancolic târziu. Scriu ceva de a-zi, mâine poate
de-vin al-colic şi nu mai ştiu…
*
Când
m-am descoperit pe reticul, un corpuscul
minuscul, am ales linia gradată care pornea către nord, dar n-am găsit
alt vehicul decât, pe calea ferată, o locomotivă cu aburi, desenată… Odihnea
lascivă între două TAB-uri ce-i ţineau de urât. Vă jur că n-am dat filodormă
lu’ naşul, m-am îmbarcat şi-am părăsit hotărât oraşul!...
Mi-am
făcut cruce urcând la bord. Se deduce că, am stabilit, record după record!…
În
primul sezon mi s-a părut călătoria uşoară. Opream în fiecare gară un minut pentru
un sărut de la vreo codană, într-o îmbrăţişare spontană şi firesc, mai anexam
un vagon. Spontan şi banal am traversat toate fazele, potrivind imaginile şi
combinând frazele, arabesc după arabesc,
în paginile unui jurnal, epocal...
Garnitura
în timp a devenit lungă şi grea. Locomotiva abia de se mai urnea. Fierul ca fierul,
a ruginit şi el… Nori negrii au acoperit cerul rebel. Nu se mai zăreşte nici o
stea şi plouă. Cloşca cu pui nu mai face de doi bani ouă...
Dacă
aş trage cu TAB-urile în nori?... Uneori se pot colmata jgheaburile. ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu