Eu şi Cambridge Analytica

  Eu cred că s-a pus când s-a pus, mai la început, în gena fiecăruia un hard. Ceva imaterial, invizibil, plasat între inimă și minte. Un fel de martor care înregistrează la un loc toate minunile şi agresiunile care ni se întâmplă. Încasăm loviturile și ne minunăm de frumuseţi, fără a le lua în seamă, dar ele se acumulează acolo ca o bancă de date şi ne îngreunează mișcările, sau dimpotrivă uneori ne dau imbolduri nesăbuite, care induc impresia că suntem liberi, bieţi fluturi îmbătaţi de lumină.

            Unii descoperim că starea asta de martor, odată ce ţi s-a dat poate avea valoare de întrebuinţare. Nu e un bun care sǎ rămână doar al tău, ci poate îmbogăţi un patrimoniu de care sǎ beneficieze un urmaș, sau un apropiat, ce n-ar trebui s-o mai ia de la capăt.

Ce nobil gândea securitatea pe vremuri când strângea fiecăruia probe la dosar!(…?) Azi fiii noştri merg la arhiva CNSAS şi ne citesc din dosare viaţa, ca din cărţi.

Aseară fiica mea mi-a trimis de pe net un material cu scandalul de la Cambridge Analytica (cea cu datele personale şi manipularea alegerilor), sfătuindu-mă să scriu mai puţin pe facebook, fiind periculos, pentru că demonii ăştia ai scrisului pe care-i hrănesc în fiecare zi, pot fi folosiţi pentru cunoaşterea profilului meu şi al prietenilor mei(după like-uri), în scopul manipulării.

Sunt conștient, la fel ca în timpurile celelalte, în blogosfera zilelor noastre, trăim ameninţaţi de viruși şi de cyborgi, dar tragem nădejde că din mărturia noastră va fi cineva care sǎ priceapă şi să folosească ceva. Oare sǎ fie tot o formă de delaţiune? Simt că sunt ușor dezlânat.

Notă: Am să dau un anunţ pentru Mark Zuckerberg, nu renunţ, am să merg cu scrisul mai departe, n-am să pun botul, şi-o să-mi mai pun o lentilă să fiu sigur că nu rătăcesc votul în sacoşa lui madam dancila.