Dune

Înţepeniseră

flori de gheaţă

pe geamuri,

fără cuvinte,

gândurile.

Rânduri

rânduri de ochi

tăvăliţi

în nisipul

încins

Eram fiul

unui măslin,

dezrădăcinând umbra,

zgândăream

jarul aprins.

Traversând

tulburat

printre

dune

pustiul

Şi purtând

înşirate pe ramuri,

merinde,

scrumbii

la uscat.

Când şi când,

sta să pice şi pica

din pom,

fructul

prea copt

Se apleca

să-l ridice,

măslinul,

dar pica

altul la loc.

Un timp,

am perpelit

scrumbiile

în sarea

nisipului.     

Le împingeam

târşit

cu piciorul,

făcând iar

câţiva paşi…

Şi-a pierdut

răbdarea măslinul

obosise.

Nu se putea

îndoii

S-a trezit

ca din vise,

buimac,

la ultima

scrumbie.

Sfârâia

în mâna sa

de parcă

s-ar fi aflat

vie pe jar.

Şi-a şters

cu dosul

palmei,

apăsat,

gheaţa din ochi

„Doamne şi acum

ce mă fac!...” 

Se regăsise-n

cuvinte

şi gândi.

Înapoi măcar

dau de scrumbii.

Dacă merg

înainte…

Fie ce-o fi!

Cartile mele onlinee

Luca Pitu <luca.pitu@yahoo.com>

To:ionestii_ei@yahoo.com

…………..

Apropo de Dosar, lecturat de mine pe pinza internetului: l-ati gandit foarte ingenios. E ireprosabil stilisticamente. Se intrevede poetul. Marturiile sint emotionante si nu cad in patetism ieftin...  Astept, la rindul meu + fara graba,  un exemplar ( in speranta ca-l merit!).

    Toate bune,

    Luca Pitu

N.A. Din păcate Luca Pitu n-a mai apucat să-i trimit exemplarul dosarului nici la Ediţia II-a. Mai sunt si altii care nu pot ajunge din cauza tirajului foarte mic. Dar panza internetului e înca generoasa. Puteti lectura dosarul aici

 https://en.calameo.com/read/0005743259b6aba8da5f6

https://en.calameo.com/read/0005743259b6aba8da5f6

O naştere repetată poate fi o renaştere

Nu sunt mulţi cei care au avut posibilitatea să vadă Gușterele după cea de-a doua lui naștere. Să-l cântărească, să-i măsoare coada, să-l privească în ochi, să-i pătrundă gândurile ascunse, să-i înțeleagă într-o formă sau alta necesitatea de a se reinventa în lumi diferite, de a se amesteca în viețile celor cărora le stă în preajmă, dirijându-le destinele.

Despre cea de-a treia naştere, care acum se pregăteşte, ce să mai vorbim?... Sunt nerăbdător să aflu părerile sau tăcerile exprimate, ale celor pe care i-am trecut deja într-o listă a mea imaginară, dar recunosc, ar da urât să le bag Gușterele pe gât… De aceea m-am gândit că ar fi comod să-i găsesc animalului, la a treia încercare, un alt nume de cod. Tobârlan/Tobârlanii pare să fie la fel de potrivit/potriviţi, că şi urmaşii sunt croiţi pe acelaşi calapod.

N-am ţinut cont ce a făcut fiecare posesor al animalului – la prima, sau chiar la a doua lui înfăţişare! Dacă i s-a adus vreun afront!... Puteau să-l umilească într-o arenă de circotecă, sau să-l strivească într-un raft de bibliotecă, în rând cu alte animale domestice periculoase…

Unii, după ce i-au citit palmaresul, i-au pus note şi au vrut să-l crească. Alţii, poate şi-au au dorit la un deficit de comunicare, un plus de bancnote. Nu e supărare, nu ne-am potrivit!

Silviu Guga, chiar m-a întrebat o dată în Piaţa Cibin, de ce am simţit nevoia să revin cu o ediţie nouă de Guşteri? Păi o sută de ouă, hai două, în natură, ca şi în literatură (tirajul la o editură mai mică), pot lăsa în urmă, cel mult o sută de Guşteri rătăcitori!... La o adică pot fi importanţi, dar nu-s un popor şi nici o turmă de elefanţi în  grădiniţa cu flori!

La cea de-a treia înfăţişare, ieşit proaspăt din clocitoare Tobârlanul de Guştere şi-a făcut planul să-şi ia lumea în cap. Nu mai are răbdare şi vrea să zboare. Lighioana asta dilie, crede că e buricul pământului, sfidează pe Dumnezeu şi contra vântului îşi vede ghearele aripi de zmeu.

Nu și nu, că el vrea să revină cu o nouă lansare în Ograda Dogarului la Merișani! Zice că știe locul de o sută de ani și își încearcă norocul de pe dealul înalt, fără parapantă într-un salt mortal. Susţine că aterizează direct în Cârciuma lui Nilă. Visează biata reptilă să savureze pe muzica rock, o palincă obligatoriu cu miez de foc.

A citit el o apostilă notorie pe documentul unui filosof că aşa se intră în glorie.

Mi-ar trebui un dresor să mai tempereze Gușterele. Să-i mai ia din avânt, să nu-și izbească scăfârlia de stele sau de pământ!...

Holterul băbuţei

De dimineaţă aflat în curtea Spitalului Universitar, să mi se dezlege holterul din fire, o băbuţă, voce subţire, batic negru pe cap, netulburată de mulţimea ce se scurgea către cabinetele doctorilor, îşi găsise tonul înalt, căutat cu diapazonul şi în stridenţa de rigoare perora către un nepot, căruia îi adusese când a coborât din salvare, un pachet... Evident că nepotul era ori golan, ori un student repetent, căci părea uşor deranjat că băbuţa îl mustra cu voce tare şi ca să scape se strecura  să plece.

„Nu mai umbla maică în pantaloni scurţi că iarna e rece, nu-i ca vara, fierbinte, te prinde romantismul la picioare, cât ai fi de rezistent! E bine să te protejezi!... Şi grijă mare, ţi-o spun insistent, să fi cuminte şi să nu violezi!...Vezi că te monitorizez!