O naştere repetată poate fi o renaştere

Nu sunt mulţi cei care au avut posibilitatea să vadă Gușterele după cea de-a doua lui naștere. Să-l cântărească, să-i măsoare coada, să-l privească în ochi, să-i pătrundă gândurile ascunse, să-i înțeleagă într-o formă sau alta necesitatea de a se reinventa în lumi diferite, de a se amesteca în viețile celor cărora le stă în preajmă, dirijându-le destinele.

Despre cea de-a treia naştere, care acum se pregăteşte, ce să mai vorbim?... Sunt nerăbdător să aflu părerile sau tăcerile exprimate, ale celor pe care i-am trecut deja într-o listă a mea imaginară, dar recunosc, ar da urât să le bag Gușterele pe gât… De aceea m-am gândit că ar fi comod să-i găsesc animalului, la a treia încercare, un alt nume de cod. Tobârlan/Tobârlanii pare să fie la fel de potrivit/potriviţi, că şi urmaşii sunt croiţi pe acelaşi calapod.

N-am ţinut cont ce a făcut fiecare posesor al animalului – la prima, sau chiar la a doua lui înfăţişare! Dacă i s-a adus vreun afront!... Puteau să-l umilească într-o arenă de circotecă, sau să-l strivească într-un raft de bibliotecă, în rând cu alte animale domestice periculoase…

Unii, după ce i-au citit palmaresul, i-au pus note şi au vrut să-l crească. Alţii, poate şi-au au dorit la un deficit de comunicare, un plus de bancnote. Nu e supărare, nu ne-am potrivit!

Silviu Guga, chiar m-a întrebat o dată în Piaţa Cibin, de ce am simţit nevoia să revin cu o ediţie nouă de Guşteri? Păi o sută de ouă, hai două, în natură, ca şi în literatură (tirajul la o editură mai mică), pot lăsa în urmă, cel mult o sută de Guşteri rătăcitori!... La o adică pot fi importanţi, dar nu-s un popor şi nici o turmă de elefanţi în  grădiniţa cu flori!

La cea de-a treia înfăţişare, ieşit proaspăt din clocitoare Tobârlanul de Guştere şi-a făcut planul să-şi ia lumea în cap. Nu mai are răbdare şi vrea să zboare. Lighioana asta dilie, crede că e buricul pământului, sfidează pe Dumnezeu şi contra vântului îşi vede ghearele aripi de zmeu.

Nu și nu, că el vrea să revină cu o nouă lansare în Ograda Dogarului la Merișani! Zice că știe locul de o sută de ani și își încearcă norocul de pe dealul înalt, fără parapantă într-un salt mortal. Susţine că aterizează direct în Cârciuma lui Nilă. Visează biata reptilă să savureze pe muzica rock, o palincă obligatoriu cu miez de foc.

A citit el o apostilă notorie pe documentul unui filosof că aşa se intră în glorie.

Mi-ar trebui un dresor să mai tempereze Gușterele. Să-i mai ia din avânt, să nu-și izbească scăfârlia de stele sau de pământ!...