Al ciccilea anotimp convinge

Cu bucurie descopăr în numărul din Mai al revistei Argeş (pg 26), o cronică la Al cincilea anotimp al meu. Mulţumesc Mamier Angela Nache! Mulţumesc Dumitru Doman Augustin

https://centrul-cultural-pitesti.ro/revista-arges-mai-2020/
Se poate lctura mai bine deschizand link-ul

Săritura broaştii

De obicei când mă aşez în faţa calculatorului să scriu ceva, fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi mă uit pe fereastră şi constat dacă timpul deschide către mine o perspectivă care să-mi sugereze, un capăt de drum de la care să-mi încep excursul.

Afară vremea e văratică, sunt semne că pot agăţa de creanga unui copac verde, un lanţ în care să mă balansez. Nimic mai intens decât să înfigi, dat pe spate, picioarele în cerul albastru, ca o pendulă pe care nu vrei şi nici nu poţi s-o opreşti când a luat avânt

Am citit pe diane.ro că azi 13 mai la americani e ziua săriturii broaştei, Nu ştiu pentru ce cauză nobilă a sărit broasca aia, dar ştiu în schimb sigur, că peste ziua de mâine şi eu voi sări din balta coronavirusului. După o  autoizolare prelungită, mă voi întoarce acasă şi îmi vine să cad în ispită şi să pun de un straşnic banchet.

Sună telefonul, sar într-un picior

–Alo, sunt un Peştişor de aur, dumneavoastră aţi comandat  un buchet de flori de la stat, nu de La ţigănci,  pentru joi  ora 9?

–Nu! Mie mi-ar trebui două-trei!… Şi  am invocat în gând, ar fi fain, un straşnic banchet, nu un amărât de buchet de flori, dar n-am lei în buget numerar, şi la ora aia e închis la bănci. Nu pot plăti nici online, hackerii mi-au spart hardul… şi nici cu cardul.

–Omule eşti sinistru, o ţii gaia-mîţu în şah etern... Ţi-am zis eu să plăteşti?...

Plăteşte ministru Cîţu! El creşte lei româneşti la guvern...

Semn de carte

Am terminat Fotografii mişcate (Este posibilă şi o continuare, ce să zic…). O carte cu şi despre prieteni scriitori şi artişti. Un dans între tablete în proză şi poezie. Romeo Ioan Roşianu şi echipa sa de la ECreator, precum şi Adrian Suciu al Direcţiei 9 şi al poeziei, mi s-au alăturat cu generozitate în finalizarea acestui proiect. Mulţumiri amândurora(!) şi lui Florin Dochia pentru o copertă albastră cum mi-am dorit. (El îmi pregătise un dans tineresc, pasional ca un roman de dragoste, ce să faci cu mine într-un picior!…)

Nu ştiu dacă a ieşit o carte bună!... Ce ştiu sigur e că fiecare poză am scris-o cu gandul aproape de cel despre care am povestit.(Coperta in proiect)

Fotografii miscate. Punct final

Scriam anul trecut pe 8 mai, se poate verifica pe facebook şi pe blog, un text pe care am să-l redau integral:

 

Despre prietenie

Am una din zile mele bune, care mi se întâmplă atât de rar, când sunt cu adevărat mulţumit. Un minunat prieten, Florin Dochia, făcător de cărţi şi meseria nu e atât de simplă cum poate părea la prima vedere, căci mâinile sale iubitoare de frumos şi calde, cele dintâi primesc darul de la Dumnezeu, şi cu mare grijă şi înţelegere(căci nu-i din hârtie, poezia vie e tot din carne), îl scoate în lumină să-l înfăţişeze lumii ca pe o fiinţă stranie, bizară, imprevizibilă şi adevărată. Un prinţ al Câmpinei şi al literelor, cum spuneam altădată – mi-a trimis aseară PDF-ul şi coperta nou-născutului meu volum, Al cincilea anotimp înscris în proiectele Direcţiei 9 şi editurii Detectiv literar.
Născut nu făcut, căci până la primul ţipăt, facerea poate să rămână mută pentru totdeauna. L-am privit ca un părinte, l-am pipăit pe toate părţile, i-am numărat degetele de la picioare, erau în regulă toate, şi inima mi-a înflorit într-un zâmbet larg, şi l-am primit!...
Urmează să-l duc la ursitoare tot într-un conclav de prieteni aleşi, Adrian Suciu, Firiţă Carp şi Eugen Pohonţu ca să-i contureze ei în pagini linia vieţii. Abia aştept să răsfoiesc filă cu filă cartea.

Notă:
Şi ca să nu existe umbră de supărare în această zi, promit celuilalt mare prieten al meu, Ioan Romeo Roşiianu, – ştie că mă ţin de cuvânt – următoarea facere a unei cărţi de poezie şi tablete, Tablouri mişcate, la care lucrez acum.

Nota de azi:

Ce avem noi aici? Păi azi 8 mai 2020, în plină pandemie, tocmai ce i-am trimis prietenului meu Ioan Romeo Roşiianu copilul promis, doar că la botez i-am schimbat puţin numele, Fotografii mişcate nu Tablouri mişcate, cum preconizasem. Nu ştiu ce mă face să cred că hăinuţele i le va croi tot prinţul Dochia, iar ursitoarele vor fi aceleaşi…

Cartea se dedică prietenilor si tatălui meu rănit pe front şi decedat în mai 1954 pe masa de operaţie, când schijele

înmuguriseră în plămâni(In fotografie tatal meu decedat in 5 mai 1954)

Un bănuţ de argint

Încă un bănuţ de argint cheltuit pe poeziile mele… Mulţumesc Virgil Diaconu!

https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua-literara-mai-2020/