De obicei când mă aşez în faţa
calculatorului să scriu ceva, fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi
mă uit pe fereastră şi constat dacă timpul deschide către mine o perspectivă
care să-mi sugereze, un capăt de drum de la care să-mi încep excursul.
Afară vremea e văratică, sunt semne că
pot agăţa de creanga unui copac verde, un lanţ în care să mă balansez. Nimic
mai intens decât să înfigi, dat pe spate, picioarele în cerul albastru, ca o
pendulă pe care nu vrei şi nici nu poţi s-o opreşti când a luat avânt
Am citit pe diane.ro că azi 13 mai la
americani e ziua săriturii broaştei, Nu ştiu pentru ce cauză nobilă a sărit
broasca aia, dar ştiu în schimb sigur, că peste ziua de mâine şi eu voi sări din
balta coronavirusului. După o autoizolare
prelungită, mă voi întoarce acasă şi îmi vine să cad în ispită şi să pun de un
straşnic banchet.
Sună telefonul, sar într-un picior
–Alo, sunt un
Peştişor de aur, dumneavoastră aţi comandat un buchet de flori de la stat, nu de La
ţigănci, pentru joi ora 9?
–Nu! Mie mi-ar trebui două-trei!… Şi am
invocat în gând, ar fi fain, un straşnic banchet, nu un amărât de buchet de flori, dar n-am lei
în buget numerar, şi la ora aia e închis la bănci. Nu pot plăti nici online,
hackerii mi-au spart hardul… şi nici cu cardul.
–Omule
eşti sinistru, o ţii gaia-mîţu în şah etern... Ţi-am zis eu să plăteşti?...
Plăteşte ministru Cîţu! El creşte lei româneşti la guvern...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu