Distanţare în paşi

Ar fi fost să fie în acest sfârşit de mai, săptămâna luminată de Bookfest(a XV-a ediţie), dar în starea de pandemie în relaxare controlată, manifestarea a fost anulată. Un bun pretext la două zile de l-a înălţare şi la şapte ani de la înmormântare să dezgropăm din morţi un text de două pagini, şi câteva imagini în context.

   30 mai 2013

   

A început Bookfest-ul într-un uşor anonimat. Prima zi a fost ca bradul miresei la nuntă. După animaţia palidă din pavilioane, părea că mireasa n-ar fi fost nicicum la prima căsătorie și se înfăţișa la vedere, cam petrecută de evenimente. N-am găsit eminamente o expresie mai potrivită, pentru lipsa de orgasm cu care cerul previziona săptămâna de miere.

Zicea cineva odată, persoană-nsemnată, brand, la televizor (Gabriel Liiceanu): „Ai atâtea vieţi de trăit câte cărţi ai citit!”

Mă uit în jur, înşirate pe rafuri un milion de vieţi cu coperţi în culori vii aşteptând blazate să fie luate în stăpânire pe rând, pagină cu pagină, de consumatori.

Să nu mai cârtească cineva că în Românica se trăieşte prost! Dacă ar fi fost aşa, populaţia ar fi dat năvală să-şi schimbe viaţa la târg. Sunt atâtea oferte şi reduceri de sezon, curat chilipir! Intri în greva foamei o lună, şi dacă nu eşti pretenţios să-l cumperi pe Manolescu în coperţi din piei de grifoni, cu o singură pensie poţi achiziţiona 100 de vieţi, la 5 roni.

          Oare de ce nu se-nghesuie lumea? Şi ăştia care sunt, rătăciţi cu ochii pe hărţi, se cunosc de departe că sunt autori de cărţi, nu consumatori… Bieţii de ei/ele, cum îşi numără bănuţii din teşcherele ca să-şi cumpere propria carte. E viaţa lor, o cunosc, ce mai fac cu ea?

Mă gândesc, încerc să-mi explic, ar da rău în branşă, dacă s-ar afla că viaţa ta romanţată, ar rămâne etanşă, n-ar vinde nimic în numele tău!...