Căutând urma nălucii

Ce lung e drumul întoarcerii…
Nu se mai sfârşesc
benzile de bitum perfid
ale autostrăzii,
deşirate pe un mosor negru,
noaptea, din înaltul ceresc…

Bretele de gumilastic
ale unui extensor
la care timpul,
un atlet stelar celebru,
îşi lucrează muşchii,
întinzându-le la maximum
până se subţiază,
gata-gata să plesnească…

La fel cum oasele mele
împletite într-un coş neterminat
de nuiele uscate
vor să înmugurească
în primăvară…

Roţile rulează în gol,
acul de la kilometraj
înoată în nămol
către două sute…
Suntem într-un blocaj
şi nu ştim alte rute…

Matematica e precară,
nu te poţi baza
ca un poet pe cuvinte…
Cifrele dinapoi, nu sporesc egale
cu cele dinainte,
care scad atât de încet…