Din "mica antologie", Crucea de piatra
miercuri, 6 ianuarie 2021
marți, 5 ianuarie 2021
14. Încălzire globală
14. Încălzire globală
niciun protest nu surpă cerul
viaţa se prelinge pe buze
sevă a unei căpşuni strivite…
un tsunami izbind inima verde
cuvintele curg sângerii
gesturile se descompun
în imagini de lumină frântă
cu fiecare greşeală învrăjbim îngeri
strigătul e un carusel sublim
şi explozia... de explozie incumbă
adăposturi antiatomice toţi murim
femei goale cruci albe în cimitire
militante green peace
se aruncă în valuri …gândesc sigur
am o problemă (şopârlă întinsă la soare
pe plaja unui ochi deschis timpului)
mă retrag apoi în aşternuturi curate
alergarea în doi e ca fericirea tâmpă
îţi ating sânii pe rând grijuliu
cum atingi trăgaciul unui pistol
trebuie sa fim radicali... în puterea nopţii
cântă o pasăre la far valurile se sparg
în bar se ia ultima comandă
amice nu strica zarurile...
Ţi-e scris, lumea se
va răci, ia-ţi minţile
de unde ţi-e scris!...
(Din "mica antologie" La Crucea de piatră)
luni, 4 ianuarie 2021
12. Peisaj marin
12. Peisaj marin
în fereastra deschisă
cuvintele se scriu direct în mare
pe decupajul albastru
care se adânceşte sau se întinde
nici urmă de valuri
vântul îşi face cuib
potolind pe strună o muzică
ce se deschide în lumină
cum dimineţii
lanul de floarea soarelui
trupul de abanos al femeii
eliberat de mângâieri prelungi
tresare şi scutură lacrimi
de raze în mare
se arcuieşte negresa
ca o stafie dispărând în adânc
după un timp
o zăresc despicând
apa sărată
cu un crab (de perle) pe sân
*
Cum se-nlănţuie
ca o iederă ploii,
trupul tău tânăr…
(Din "mica antologie" La Crucea de piatră)
duminică, 3 ianuarie 2021
Din volumul La crucea de piatră
8. Ai înfrunzit,
din învelișul zăpezii
unde ne înstrăinaserăm goi
„cu nuielușa de velniș”
desenai
memorii
în petalele strivite
sub noi...
dincolo de geam
mijeau zorii
ispite
ademenind
iezii
la păscut...
sărind pe fereastră
sprintenă
în roua grădinii
ţi-ai strecurat
gleznele
în iarba albastră
dansând cu erinii
și din caierul
nopţii
s-au înteţit
vâlvătăi...
ochii mei
scânteiau
amnar prelungit
în desfrâu…
erai iar
cremenea
din soare
de care-mi
zdreleam
ochii…
eram
apa
de râu
din care-ţi
croiam
rochii...
*
Raze decojind
somnul adânc al pietrei
…cum scade timpul!
(Din mica antologie de autor, în pregătire, La crucea de piatră)
sâmbătă, 2 ianuarie 2021
Înveşnicirea
60.Literele sunt frunzele
prin care respirăm,
cu Dumnezeu odată,
cuvintele rugăciunii…
Suntem pădurea fermecată
cercetând de aproapele
faţa întunecată a vieţii
înluminând clapele negre şi albe
şi ascultând în pragul dimineţii,
la matineu,
Sonata lunii.
În urmă,
copacii tăiaţi cu securea,
împlinesc profeţia,
înlemnind pe morminte
cuvintele cruci,
ca să nu mai poată Nimeni
să egaleze măreţia
Înveşnicirii,
ori încotro o apuci…
(Din mica antologie de autor La crucea de piatră)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)