aș fi vrut să încep,
cu sentimentul morții
ce se urcă pe tine
ca un mușuroi de furnici
călcat din greșeală
dar moartea nu e un sentiment
e o escortă
cu care te culci
doar o singură dată la vedere
în mijlocul bâlciului
pe o scenă unde lumea
se-nghesuie să privească
și tu tot amâni…
mai întâi întrevezi sentimentul vieții
cu coșciugul pe roți
într-un carusel de spaime
îți dai drumul pe pistă
ca pe apă în întuneric
sub propria piele
într-un cort negru
te izbești de pereți
ți se pare că te dezintegrezi
și nu mai ajungi
la întâlnirea
cu escorta
*
Peşti de argint
în ape de-argint strălucind,
va să fie linişte
(Din mica antologie Crucea de piatră)
