joi, 21 ianuarie 2021

59. Copacul care şi-a pierdut pădure



şi odată am surprins
un copac tembel
care şi-a pierdut pădurea…
rătăcind aiurea
desprins din rădăcini
acoperind cu umbra lui soarele
şi călătorind cu el
de la răsărit la apus în tandem
 
mă tem cu cât timpul
creştea înapoi
înnopta numai unul din doi…
 
nepregătită lumea
cu nefirescul situaţiei
s-a strâns gură cască pe străzi
şi în pieţe ca la un miracol
sau concurs de frumuseţe
ce-o mai fi cu copacul ăsta
ce se pune mască în faţa soarelui
şi se dă în spectacol
dând fiori şi îngheţ respiraţiei
 
(priveam prin geamurile
fumurii eclipsa…)
cineva să-i reteze cu securea ramurile
 
e un semn de la dumnezeu
n-a mai vrut să-şi bifeze lipsa
umbra îşi întinde
tot mai deasă corona
un linţoliu de doliu
înfricoşează planeta
doar în scorbura de-acasă
nu s-a înroşit zona
 
păsările şi-au pierdut girueta şi graiul
volbura se târăşte fără rost
peste câmpul de grâne
raiul a ajuns un iad efemer
ce ne rămâne ca să fim cum am fost...
*
Ne va rămâne
să îngropăm
rădăcinile în cer
(Din antologia Crucea de piatra)

 

miercuri, 20 ianuarie 2021

58. Perpetuum

 


 
să iei noaptea
de la capătul ei
cu înţelegerea
de pe urmă…
şi apoi dimineaţa
să-ţi iei înapoi
viaţa de la
celălalt capăt
*
Ascunşi în iarbă,
ochi fioroşi de animal
pândind asfaltul…
(Din Crucea de piatră)

marți, 19 ianuarie 2021

57. Testament

 


 

fii pregătit

să tragi aer în piept

îndelung

când te urci în lacră

 

să-ți fie ușor

stai adunat ceară

a lumânării

ce se scurge din flacără

până la sfârșit

 

ai grijă grijania lui

de părinte paroh

e în stare să te scurteze

de cuvinte

 

să ia el mierea

ce ți se cuvine ţie

pentru care ai albinărit

mărăcine cu mărăcine

toată viața

 

și tu și părinții

tăi înainte

ca să fie oamenii

mai buni nu mai răi

 

și fii atent la copii

ei nu scapă nimic

din vedere

e moartea ta nu-i lăsa

să se joace cu ea

 

și ține minte

ultima iubită

nu se dă altuia nici măcar

dacă ți-o cere ea

          *

Zăngăne moartea

Pe-afară, cu bani potriviţi

să cumpere ceară

 

luni, 18 ianuarie 2021

Lăstar

 


1 

când vine moartea

șerpește ca vița de vie

în care s-a uscat vinul...

te-ngrijește să altoieşti

un lăstar sub

ultimul nod

înainte să-ndepărtezi

ceilalți muguri de ochi…

 

crestează cruce și

în inima ei fixează

un bob de grâu

prin care să vezi 

cum se duce via pe rod

când vine moartea

șerpește ca vița de vie

în care s-a uscat vinul

          *

Mulţimi de gânduri,

ca o insomnie în

miezul lucrurilor…

duminică, 17 ianuarie 2021

Jurassicii

 


Dintr-o nefericită întâmplare, revelionul şi Sfântul Ion de anul acesta, au trecut pe lângă noi fără să petrecem şi fără să reuşim să facem, poza oficială de familie, să bem şampanie şi să apreciem cozonacul  de la Cofetăria Irina, o demenţă cu nuci şi vanilie!... (Alex şi implicit mama lui, artist fotograf familial, din motive de boală s-au internat pe 31, de urgenţă, la spital.)

Şi pentru că lucrurile s-au rezolvat cum se cuvine, am socotit că ar fi bine şi potrivit, de bon ton, să punem soare şi lună împreună, în acelaşi coş de plăceri şi să petrecem ziua de ieri, într-un Nou Revelion şi Sfânt Ion pe rit vechi, la un loc. Si după ce împlinim doza de alcool aferent în urechi, evident să facem şi poza…

Şi iată-ne aici în cadru, jurasici-neoclasici, aşezaţi ca-ntr-o ilustrată, arătându-ne muşchii (mai ales pe stânga, aripa democrată), gata de vaccin…

Şi din senin, Toma, nepotul, serios către noi, de am crezut cu totul că nu eram adevăraţi:

„Şi de la anul nou, până la Sfântul Ion, rămânem îmbrăcaţi cu acelaşi tricou?... M-am scos!”