sâmbătă, 25 septembrie 2021

Galeria InPolitics


Sunt tare curios dacă elocinţa lui Orban, remarcabilă, dar învechită şi fără substanţă, va avea relevanţă să întoarcă, mizând pe oratorie, o socoteală exactă a cifrelor, favorabilă lui Cîţu...
Vrem nu vrem, vine iarna şi nu-i suficient în Românica să deschidem povarna...
Va trebui, am a mă teme, să aducem în calorifere încălzirea globală ceva mai devreme!...
Înaine de vot, dragi liberali voinici, poftiţi la bere şi mici!
Îmi place
Comentează
Distribuie

marți, 21 septembrie 2021

Tobârlanii, reclamă mascată

 

Lumea stătea adunată în curtea Primăriei. Erau toate neamurile şi discutau aprins. Se mobilizaseră pe reţelele sociale, fiecare pe cea care o folosea cu preponderenţă. Unii pe Facebok, alţii pe Tik-Tok şi ceilalţi pe Instagram. Tot ce se ştia era că se dau pământurile înapoi, cu ocazia începutului lucrărilor la autostrada Piteşti-Sibiu, lotul cinci pe segmental Piteşti – Curtea de Argeş, iar zona Merişani devenea un important punct nodal. Se aflase deja că terenul disponibil era situate sub lacul de la barajul Vâlcele

Se strânseseră toţi Tobârlanii din locurile unde se aflau. Venise şi Ăl Bătrân cu ai lui de pe insula din cer. Pământurile ca pămâturile, ce să faci cu ele sub lac? Dezbaterile nu erau atât de simple, terenurile trebuiau folosite la comun. Avuseseră loc discuţii preliminare şi se cristalizaseră câteva idei.

Cei ce conversaseră pe Tik Tok, mai tineri deh şi mai îndrăzneţi, mergeau pe imobiliare. Voiau să construiască un heliport pe acoperişurile de bloc într-un cartier rezidenţial select, ridicat pe stâlpi. Să profite cumva indirect, autostrada deschidea orizonturi multiple. Vindeau apartamente în ţiple, la cheie, fiecare model de confort având o femeie în el. La bani mărunţi judecând, ajungeai mai repede dinspre Bucureşti decât să înfrunţi traficul imposibil spre Otopeni. În plus se construise pentru combustibil ECO, o fabrică de hidrogen pe malul lacului.

Folosindu-se cadrul natural, costurile s-ar fi redus simţitor, nu prea conta, mai ales că toată lucrarea s-ar fi făcut pe fonduri europene nerambursabile. Putea fi plasat turnul de control la alegere, pe dealul Tomii sau pe dealul Malului Vânăt, de unde se mutaseră ţiganii plecând în Germania după ce cancelarul Merkel predase puterea Partidului Social-Democrat. Din ambele locuri era deschisă toată perspectiva asupra lacului.

Cei care veniseră cu Tobâran Ăl Bătrân vorbiseră pe facebook. Nu ştiu de ce rămăseseră credincioşi vechii reţele, acolo la ei în cer! Probabil schimbările în înfinitatea timpului lor cosmic se făceau mai lent, nu-i grăbea nimeni pe moment şi nici nu erau ameninţaţi de capriciile climatice care făcuseră ravagii doar pe pământ evident. Conveniseră că cel mai bine ar fi fost să pună bazele pe terenul retrocedat unei ferme de guşteri. Studii ştiinţifice au aprofundat evidenţa că în coaja ouălelor de guşteri se găsea o substanţă ce te proteja de Covidul Delta. Virusul ăsta făcea victime şi la ei în cer. Nu murea nimeni infectat, dar îţi dădea o stare ce te plctisea de atâta viaţă care nu se mai sfârşea…  

Cei din urmă, instagramişitii, reziştii, voiau să construiască sere pentru culturile experimentale de mere pe spaliere, căci după ultima furtună solară pomii fructiferi nu mai puteau creşte în aer liber, afară. E şi el un pom şi are limitele lui, că nu e om!

S-a ridicat Tobârlan Ăl Bătrân şi s-a făcut tăcere dintr-o data în curtea primăriei.

O să le facem pe toate bucată cu bucată. Şi sere cu mere, păstrând tradiţia în Merişani, dar musai să preluăm investiţia de acum câţiva ani a lui Dragnea, reloaded reinventat(e), tomate românşti la putere! Este muniţia cu care să ocupăm cu consecinţe favorabile pieţele europene şi să-i dăm pe spate pe comunitari. Am adus un săcotei din seminţe selecţionate în cer, cu roşii pătrate colorate în albastru, numai bune de aşezat în panere şi transportat în elicoptere.

Şi guşterii, ce facem cu guşterii? Îl întrebară pe sihastru.

În laboratoarele experimentale LGBD(Librăriile Garantează Buna Dispoziţie)  - folosim deja ouă de Tobârlani.