Am recitit o tabletă, când nu
pot scrie, recitesc. Una dintre Tabletele în alb şi negru, editate în 2017 la
Grinta, inspirată de imaginea unui varan prins alături de plevuşcă în plasa
unui pescar, un biet pescar amator, procuror...
*
Când au început sǎ se reverse
apele murdare ale ICE Dunǎrea, în decembrie 89, varanul s-a urcat pe una din
cele opt nave trase în portul Constanţa, încǎrcate cu tablǎ și ţevi de oţel, cu
destinaţia Turcia, SUA, Egipt sau Canada dispărute în neantul albastru. Nu mai
știa care navă, îi vâjâia capul, sǎ fi fost Rǎselniţa, Munzurul sau Calafatul?
Telega sau Fǎgǎrașul? Poate cǎ Dimisul...
Și Iuda ǎla din studioul Antenei, pastorul, plătit bine, cum se gâdila și se
scǎlǎmbǎia asearǎ! Fǎcea spume și striga ca din gurǎ de șarpe.
–Unde sunt banii? Banii
noștrii, banii adevăraţi furaţi ţǎrișoarei! Luaţi urma banilor, nu călcaţi peste
sufletele varanilor nevinovaţi! Sunt şi eIe fiinţe.
În port a vorbit cu Mazarin.
–Marea nu e sigurǎ, corsarul e
cu ochii pe noi!
A lut-o în
sus pe Dunǎre. Cu vaporul, noaptea, cap compas Viena. Apa murdarǎ nu reușise sǎ
spele toate conturile. Pluteau pe lângă maluri sacii de rafie burdușiţi cu
facturi. Și odatǎ a pierdut firul.
S-a trezit într-o camerǎ albǎ
cu cearșafuri albe, zăbrele la geamuri și halate vărgate... La terapie
intensivǎ. Îi trǎseserǎ furtunele și-l dezlegaserǎ de la aparate. Acum îl
duceau într-o rezervǎ întins pe un pat cu rotile. Se dezmeticea din amorţealǎ.
Se pare cǎ fusese o anestezie puternicǎ și o operaţie grea. Lumina se cernea
tulbure dintr-un bec de deasupra capului și vǎzu o femeie. Ba era tânǎrǎ cu
decolteul adânc, ba semǎna, bǎtrânǎ şi urâtă, cu verișoara din Germania. Vru sǎ
se ridice. Și cu mâinile-ntinse și glasul pierit, agǎţǎ de aer un șir de vorbe
ca niște rufe bǎlmǎjite pe sârmǎ.
– Sorǎ! Sorǎ, pleacǎ papucii!
Cu prezenţǎ de spirit, ca sǎ nu-l enerveze, femeia îl liniști luând papucii în
mânǎ.
– Lasǎ varane, o sǎ îi legǎm
de calorifer!... Mulţumitǎ de gǎselniţǎ, jucǎ mai departe, prefǎcându-se cǎ
face nodul marinǎresc. Îl mai privi o datǎ și dǎdu sǎ plece. Când sǎ deschidǎ
ușa, varanul strigǎ din nou, întinzând rufele și scuturându-le puţin.
–Sorǎ! Papucii! Papucii sorǎ!
Papucii, pleacǎ cu caloriferul!…
N.A.Orice asemănare e desigur întâmplătoare...
