Varanul

 

Am recitit o tabletă, când nu pot scrie, recitesc. Una dintre Tabletele în alb şi negru, editate în 2017 la Grinta, inspirată de imaginea unui varan prins alături de plevuşcă în plasa unui pescar, un biet pescar amator, procuror...

*

Când au început sǎ se reverse apele murdare ale ICE Dunǎrea, în decembrie 89, varanul s-a urcat pe una din cele opt nave trase în portul Constanţa, încǎrcate cu tablǎ și ţevi de oţel, cu destinaţia Turcia, SUA, Egipt sau Canada dispărute în neantul albastru. Nu mai știa care navă, îi vâjâia capul, sǎ fi fost Rǎselniţa, Munzurul sau Calafatul? Telega sau  Fǎgǎrașul? Poate cǎ Dimisul...

            Și Iuda ǎla din studioul Antenei, pastorul, plătit bine, cum se gâdila și se scǎlǎmbǎia asearǎ! Fǎcea spume și striga ca din gurǎ de șarpe.

–Unde sunt banii? Banii noștrii, banii adevăraţi furaţi ţǎrișoarei! Luaţi urma banilor, nu călcaţi peste sufletele varanilor nevinovaţi! Sunt şi eIe fiinţe.

În port a vorbit cu Mazarin.

–Marea nu e sigurǎ, corsarul e cu ochii pe noi!
            A lut-o în sus pe Dunǎre. Cu vaporul, noaptea, cap compas Viena. Apa murdarǎ nu reușise sǎ spele toate conturile. Pluteau pe lângă maluri sacii de rafie burdușiţi cu facturi. Și odatǎ a pierdut firul.

S-a trezit într-o camerǎ albǎ cu cearșafuri albe, zăbrele la geamuri și halate vărgate... La terapie intensivǎ. Îi trǎseserǎ furtunele și-l dezlegaserǎ de la aparate. Acum îl duceau într-o rezervǎ întins pe un pat cu rotile. Se dezmeticea din amorţealǎ. Se pare cǎ fusese o anestezie puternicǎ și o operaţie grea. Lumina se cernea tulbure dintr-un bec de deasupra capului și vǎzu o femeie. Ba era tânǎrǎ cu decolteul adânc, ba semǎna, bǎtrânǎ şi urâtă, cu verișoara din Germania. Vru sǎ se ridice. Și cu mâinile-ntinse și glasul pierit, agǎţǎ de aer un șir de vorbe ca niște rufe bǎlmǎjite pe sârmǎ.

– Sorǎ! Sorǎ, pleacǎ papucii! Cu prezenţǎ de spirit, ca sǎ nu-l enerveze, femeia îl liniști luând papucii în mânǎ.

– Lasǎ varane, o sǎ îi legǎm de calorifer!... Mulţumitǎ de gǎselniţǎ, jucǎ mai departe, prefǎcându-se cǎ face nodul marinǎresc. Îl mai privi o datǎ și dǎdu sǎ plece. Când sǎ deschidǎ ușa, varanul strigǎ din nou, întinzând rufele și scuturându-le puţin.

–Sorǎ! Papucii! Papucii sorǎ! Papucii, pleacǎ cu caloriferul!…

N.A.Orice asemănare e desigur întâmplătoare...