Cum curge viaţa, valuri-valuri la vale ca apele între maluri. O luăm în piept şi-i stăm în cale cât nu slăbesc braţele oţelite şi se înnădesc aţele de bumbac răsucite în ceara lumânării. A mai căzut un copac îndoit de vâltoare, cel mai bun, cel mai drept, în pustia înnoptării din nemernicia unei toamne amare.
Iartă-l Doamne şi primeşte-l în lumina Ta pe Doru Dinu Glăvan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu