Nu
am apetenţă la premii. Rar se întâmplă să aflu în timp util, despre un concurs
literar la care ceva din interior să mă îndemne să trimit şi eu una din cărţile
mele. Nu-s nici orgolios, nici mercantil. Probabil sentimentul neîncrederii în relativa
acurateţe a cântarului, care ţine de o geografie gravitaţională indusă de
alinierea planetelor!... Iar, provincialul care sunt şi am rămas, chiar dacă
m-am mutat în capitală, nu m-am simţit niciodată că aş putea fi plasat în centrul
universului şi nu m-a interesat nici mercurialul...
Proabil
mi se pare că nu autorul ar trebui să vină în întâmpinarea celor care jurizează,
autopropunându-se şi trimiţându-le el cărţile dacă se poate gata jurizate. Juraţii,
nemaiavând nevoie să le citească pur şi simplu le răsfoiesc doar, ca să nu obosească
şi să se lege la cap aleg premiantul în funcţie de notorietate şi ţintar. Nu
vreau să primesc nicidecum premii de acest fel şi n-am cum, nu-mi fac griji că
voi ajunge vreodată la ele.
Nu
pot spune că nu am avut în timp dezamăgirile mele, cum să mint! Chiar am
considerat că sunt urmărit în general de ghinion. Spre exemplu mai spre
începuturi, când în minte nu aveam astfel de fluturi de bonton (Slavă Domnului în
sezon erau atfel de fluturi...), am trimis un Glonţ de argint, prima mea carte
de poezie aşezată(Doamne cum sună, poezie aşezată într-un glonţ!), la concursul
Nora Iuga şi emoţionat m-am regăsit între finalişti după o primă evaluare. Dar
finalul acelei liste nu s-a mai jurizat niciodată.
Sau
o altă întâmplare am trimis Guşterele, încântat de cum îmi ieşise romanul la
Concursul Augustin Frăţilă. Mă gândeam că am o şansă, zece mii de euro sunt
bani grei! De vise rele!... Bine că nu au fost visele mele!... Probabil că
atunci m-am lecuit.
În
timp, am luat nişte premii, la eCreator, probabil pe prietenie şi pentru proză,
şi pentru poezie, şi pentru eseu. Recunosc m-am bucurat, cât sunt eu de ursuz
nu le-am refuzat. Dar cărţile la concurs, consecvent cu mine, nu le-am înscris
eu. Din punctul ăsta de vedere evident că sunt integru.
În
fotografii, după premiul oferit de eCreator pentru eseu, am lansat la Piteşti Tabletele
în alb şi negru, primind şi aici un premiu major. O sesiune de poze, eu pe post
de statuie între două roze, Magda şi Denisa, două poete dragi mie!
Am
uitat de psihoze, am uitat de artroze, a fost ca şi cum aş fi luat Marele premiu la poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu