Sunt
în întârziere. După orar ar fi trebuit să fi servit deja micul dejun. Intru în
bucătărie. Ce spune la reţetar pentru cura de slăbire? Patru ciupercuţe, un ou
prăjit fără ulei, trântit în castron cu mărar peste câţiva „tăieţei” de bacon,
tăiaţi mărunt şi puşi la foc mic în tigăiţa mea specială. Alături într-un ibric
sau o oală mai micuţă fierbe o cafeluţă fără nici un procent de zahăr prefiert în
apă, să-mi asigure confortul şi resortul unui trai de mahăr decent, jumătate în
rai, jumătate în groapă, evident...
Scot
ciupercuţele pe masă şi oul din frigider. Tai baconul. Îl pun în tigaie. Oul e
tare, coaja lui abia de se-ndoaie, parcă-i de fier. Mă chinui, dar până la urmă
reuşesc. Nevastă-mea se uită la televizor, tace şi mă lasă în pace discretă, cât
să mă desfăşor. Mai trage din când în când cu ochiul pe vizor, să nu fac vreo
năsărâmbă. Şi, cum e natura strâmbă câteodată, în gând, taman în clipa aia a
intrat soarele într-un dâmb de nor. Virez ca din avion, ocolind tigaia şi
deversez interiorul oului, ţintind chiuveta. Cojile le expediez direct în
castron...
Gălbenuşul
pe rozeta de scurgere, e ca ochiul boului în faliment! Ochiul sau boul?... Nu,
oul!
În
acel moment mi-aş fi dorit o disjungere de la eveniment. Bine că nu l-am întins
pe covor!... Nu pricep de ce râde nevasta!
După
treaba asta mi-am turnat cafeaua în ceaşcă şi-am băgat-o în frigider, să se
răcească…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu