Operaţiune specială

 

O bucurie nejucată, sinceră, care vine din ea, descătuşând zâmbetul acela luminos ca razele soarelui scăpate din clinciul unui nor şi parcă în momentul acela inimile spectatorilor, curate ca nişte frunze spălate de ploaie nobilă din Macondo, fac parte din spectacol, sărbătorind împreună cu ea prin toţi porii  dramatismul izbândei. Are Simona un dar de a crea dramatismul în orice meci, fie că se confruntă cu o mare vedetă, fie că are în faţă o jucătoare socotită din start sub nivelul ei, aproape întotdeauna jocul te trece prin toate stările căci adversara, ca un făcut, ori prinde o formă de zile mari, ori e o forţă distrugătoare care tocmai ce a descoperit că zborul mingei de tenis la joasă înălţime şi la o viteză de aproape 200 de km/h nu este prins de radare.

A fot partida cu Ekaterin Alexandrova, urmează cea cu Cori Gauff, o stea Pitică în ascensiune ce a generat pe bolta cerească, printre specialişti, o adevărată confuzie, căci unii s-au grăbit a spune  că ea este deja o Pitică Neagră. Greşit!...E doar o iluzie... Datorită vârstei, e prea tânără, pe moment nu poate avea nici măcar jumătate din vârsta universului, (în astronomie e o cerinţă elementară) ea nu poate fi decât o Pitică Albă rară. Până se va răci suficient, duşurile reci sunt de mare preţ.

Sper ca Simona s-o preţuiască aşa cum se cuvine şi să-i dăruiască un îngheţ!

N-am spus nimic despre Sorana Cîrstea, ea va juca cu Anna Kalinskaya şi avem şansa să le vedem pe amândouă româncele în optimi, într-o „operaţiune specială de pace” pe pământ american.

sfinx

sunt oameni
ca nişte pietre 
de care se izbeşte
până ce ies scântei
cursul
de apă

şi sunt pietre
ca nişte oameni
în care timpul
îşi sapă chipul
într-o picătură 
de apă

uitarea
şi vântul
spulberă
nisipul
în crucea
celor patru zări

Reconversia sărbătorilor

 

Reconversie - în DEX; trecerea de la o producţie de război la una de pace... Revin asura subiectului, mort-copt, viaţa demonstreză că 9 urmează după 8



De copilă FEMEIA
e cea mai fragilă şi subtilă fiinţă!
Vorbesc în cunoştinţă de cauză...
Cu sau fără catrinţă,
în şedinţă sau pauză de respiraţie,
cu iscusinţă, stăruinţă şi graţie,
într-o conferinţă-recunoştinţă
de preferinţă la reşedinţă
îşi dă silinţă şi sârguinţă
să-ţi câştige bunavoinţă
şi să te aibă în folosinţă,
cu chibzuinţă, cât e cu putinţă,
în dependinţă de ingerinţă
străină şi, cu elocinţă
obţine ce-a vrut să obţină.

Oricum, vrei nu vrei
în tot jocul ştii că biruinţa-i
a ei, deplină
şi-ţi încerci norocul
cu o sumă de alte femei...

A fost doar o glumă, dragele mele dragi.
Meritaţi flori şi fragi, ieri...
Azi 9 martie, în reconcilieri,
merităm noi, ca bărbaţi-luptători!...
Prin urmare în stare de pace
nu ne dorim război în casă, doar
44 de pahare de licori pe masă
şi luptăm până ce murim,

ca să demonstrăm cât vă iubim!...

 

8 Martie

De copilă FEMEIA

e cea mai fragilă şi subtilă fiinţă!

Vorbesc în cunoştinţă de cauză...

Cu sau fără catrinţă,

în şedinţă sau pauză de respiraţie,

cu iscusinţă, stăruinţă şi graţie,

într-o conferinţă-recunoştinţă

de preferinţă la reşedinţă

îşi dă silinţă şi sârguinţă

să-ţi câştige bunavoinţă

şi să te aibă în folosinţă,

cu chibzuinţă, cât e cu putinţă,

în dependinţă de ingerinţă

străină şi, cu elocinţă

obţine ce-a vrut să obţină.

Oricum vrei nu vrei

în tot jocul ştii că biruinţa-i

a ei deplină

şi-ţi încerci norocul

cu o sumă de alte femei...

A fost doar o glumă dragele mele dragi.

AZI meritaţi flori şi fragi!

La mulţi ani(!) şi nu uitaţi că mâine sigur ne aveţi de bărbaţi!...

Râul învolburat

 

În vremi atât de tulburi când se scrie cu foc şi sânge, scrisul obişnuit devine parcă o impietate! Şi totuşi viaţa trebuie să meargă mai departe şi noi trebuie să ne bucurăm de ea, cât se poate, până ce normalitatea va reveni cum a fost cândva! 

Reiau şi întăresc această frază pe care am enunţat-o de curând.

Recunosc, din păcate, prospeţimea şi creativitatea mea, nu se mai mişcă atât de liberă, poate s-a retras din faţa răului în adăpostul unui bloc dărâmat. Aproape că nu mai pot scrie deloc! Mi se pare că agresiunile care se întâmplă în jurul nostru au rupt pur şi simplu legătura cu harul pe care mi-o îngăduise Dumnezeu, şi, tot ce aş încerca să scriu, în faţa nebuniei morţii care cotropeşte şi se instaurează tot mai aproape, e ca un râu fără ape, încă viu, împietrit în perplexitate.

Televiziunile transmit veşti triste, braking news-uri, fake news-uri, poveşti cu refugiaţi şi imagini din pieţele oraşelor asediate, copii, femei, bătrâni, fără bărbaţi(ei sunt cu treaba lor), strânşi la un loc să-şi cânte imnele sfântului pământ ucrainean.

Şi râul acela învolburat nu pare să poată fi înfrânt!