Operaţiune specială

 

O bucurie nejucată, sinceră, care vine din ea, descătuşând zâmbetul acela luminos ca razele soarelui scăpate din clinciul unui nor şi parcă în momentul acela inimile spectatorilor, curate ca nişte frunze spălate de ploaie nobilă din Macondo, fac parte din spectacol, sărbătorind împreună cu ea prin toţi porii  dramatismul izbândei. Are Simona un dar de a crea dramatismul în orice meci, fie că se confruntă cu o mare vedetă, fie că are în faţă o jucătoare socotită din start sub nivelul ei, aproape întotdeauna jocul te trece prin toate stările căci adversara, ca un făcut, ori prinde o formă de zile mari, ori e o forţă distrugătoare care tocmai ce a descoperit că zborul mingei de tenis la joasă înălţime şi la o viteză de aproape 200 de km/h nu este prins de radare.

A fot partida cu Ekaterin Alexandrova, urmează cea cu Cori Gauff, o stea Pitică în ascensiune ce a generat pe bolta cerească, printre specialişti, o adevărată confuzie, căci unii s-au grăbit a spune  că ea este deja o Pitică Neagră. Greşit!...E doar o iluzie... Datorită vârstei, e prea tânără, pe moment nu poate avea nici măcar jumătate din vârsta universului, (în astronomie e o cerinţă elementară) ea nu poate fi decât o Pitică Albă rară. Până se va răci suficient, duşurile reci sunt de mare preţ.

Sper ca Simona s-o preţuiască aşa cum se cuvine şi să-i dăruiască un îngheţ!

N-am spus nimic despre Sorana Cîrstea, ea va juca cu Anna Kalinskaya şi avem şansa să le vedem pe amândouă româncele în optimi, într-o „operaţiune specială de pace” pe pământ american.