joi, 21 aprilie 2022

Cercuri pătrate



(tot ludică)

Am pohtit
culoarea vântului
neliniştit
şi-am sperat
în gând
să cutreier
faţa pământului,
greier
fluierând…

Şi ce-am aflat?
Că mânza mea
de pripas,
m-a trântit din şa
şi-am rămas,
într-un picior
de lemn
înflorit,
fără glas...

Încercuit
de şoapte,
copleşit
de secunde,
singur
în noapte
în undele
gemene,
desferecate
de vremene...

Cine divide
cu piatra
oglinda apei,
deschide
în mijloc
de piramide,
grinda,
în nenumărate
cercuri
pătrate
de foc

Ludică


Visul e
o formă spirituală
a conştiinţei
care se desăvârşeşte
în clipa impudică,
materială şi ludică
de mare confuzie
a ştiinţei,
când omul sfârşeşte
să viseze...

Iar
SMURD-ul
se întâmplă
să riposteze...
constatând că absurdul
n-a fost nici măcar
o iluzie şi nici
un compromis
cu final
deschis...
Ar putea fi o imagine cu cer şi text
Carmen Secere, Petronela Apopei şi alţi 2

vineri, 15 aprilie 2022

De azi, Simfonia lalelelor

 


A zis odată un Dumnezeu către alt Dumnezeu: „Nu te grăbi cu lucru, nu lucra prea repede!” Ca să iasă lucru frumos(!), completez eu. Să nu existe dubii, sfatul acesta i-a fost dat lui Brâncuşi de către Auguste Rodin.

 Şi natura are ritmul ei pe care nu trebuie să-l tulburi, iar în creuzetele primăverii, nu există o dată anume, fixă, când lalele însufleţesc în petalele lor catifelate, toate culorile posibile.

Către sfârşitul lui martie, în fiecare an, primarele Piteştiului indiferent carele va să fie, cheamă la el nişte rudărese din Malu Vânăt să-i dea cu ghiocul şi, stabilesc împreună zilele de sărbătoare ale Simfoniei lalelelor.

 Anul ăsta, fără grabă, evenimentul a picat între 15-17 aprilie şi ca noutate importantă şi-a mutat reşedinţa. Nu ştiu cine a avut inspiraţia, dar e de felicitat că a ţinut cu noi şi ne-a scos la plimbare din aglomeraţia de pe Strada Mare, în Parcul Zăvoi. La o adică nu strică să însoţeşti frumosul cu puţină mişcare

 


joi, 14 aprilie 2022

105. selfie

 


 















silueta unei preotese

a soarelui alb

se insinua ca o

bulă papală

în catedrală

 

lipită de mine

lac de sudoare

în așternutul

bolnav…

 

făcea selfie

în privirea mea

goală derutată

și am simţit-o

plonjând

meteorit

prin branulă

 

lumânarea

ardea

întunericul

dispăruse

din salon

ceara se topea

într-un faeton

de miere

 

și-n dulce durere

m-am trezit



duminică, 10 aprilie 2022

Dans la bară

(pandemică).

Stăm în case (ostatici),
împletind apatici
din fuioare de nor
plase de vânt...
La televizor se transmite
o dramoletă uşoară
dintr-un serial
cu o planetă bizară,
rămasă fără semnal
şi fără oameni.

Un înger în cer,
răstoarnă în draci,
sub brăzdarul de fier,
cenuşă şi oase de fum,
rămăşiţe şi scrum
dintr-un sol
altădată roditor
dat la lopată
tunat pe goarnă
mărunţit şi cernut
ca la carte,
pământ de flori
cărat în saci
atins de moarte...

Nefericita aia,
cu coasă,
a deschis sezonul
de vară,
vrând
să sară şotronul
într-un picior,
cu piciorul gol,
pe un covor de mirişte.
Un şotron dement…

Şi continuând
firul dramei
dansează haotic,
rănită,
un dans erotic,
indecent la bară,
deasupra lamei
cu tăiş ascuţit…
sprijinită
de coporişte

Un vârtej
de rotocoale spirale,
cum văzuse ea
la o dansatoare
de la „românii au talent…”
Urma-i sângerie,
se-nfăşoară insolent,
ca un vrej
fără scară
până-n soare…

Staţi acasă,
distanţaţi!
Nu treceţi strada!
Moartea e atinsă de virus
şi masca subţire
de nori Cirus
n-o poate ţine în fire!
N-aveţi cum s-o salvaţi!...

Cum să te opui sorţii
cu interfaţa de nori?...
Poate să cadă din cer zăpadă
şi morţii i se ia viaţa!...

Iar anonimii de noi,
fără moarte,
cum trăim mai apoi?...
Petronela Apopei, Constantin Sirghiuta şi alţi 2
1 comentariu
4 distribuiri
Îmi place
Comentează
Distribuie