silueta unei preotese
a
soarelui alb
se
insinua ca o
bulă
papală
în
catedrală
lipită
de mine
lac de
sudoare
în
așternutul
bolnav…
făcea
selfie
în
privirea mea
goală
derutată
și am
simţit-o
plonjând
meteorit
prin
branulă
lumânarea
ardea
întunericul
dispăruse
din
salon
ceara se
topea
într-un
faeton
de miere
și-n
dulce durere
m-am
trezit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu