Orgolii demitizate

Diferendul dintre mine, no name-ul, şi prietenul meu, marele Vlasie(a fost ziua lui, La mulţi ani!), a început când i-am cerut ca, ceea ce trebuia să fie a şasea mea carte de poezie în portofoliul publicat de Paralela 45 (era încă editura lui), să facă parte dintr-o serie prestigioasă, Opera poetică, pe care abia o începuse. Mizam pe prietenie, împărţisem cu el pelinul, e drept nu în pahare de acelaşi fel, viaţă le mai desperechează, intervine destinul.

Ştia în amănunt opreliştile pe care le-am traversat, la început împreună, în Dosarul Albaştrii al deşertului roşu, şi voiam să recuperez timpul pierdut, sărind nişte etape. Eu vedeam o potecă răzbind dintr-o tulburare de ape!…

Cum să stea bietul meu Argintarium, copil din flori, la aceeaşi masă într-un planetarium cu aştrii strălucitori?... În principiu ştiu că el avea dreptate! Dar imaginile din biblioteca mea pe care le postez acum, răspund altfel:

Uite că se poate sta!… Ceea ce demonstrează până la proba contrarie că orgoliul e rotund ca pământul, şi-n rotaţia, şi revoluţia lui, totdeauna găseşte o soluţia altruistă, o potecă de avarie, cuvântul de aur care uneşte şi, rar într-o bibliotecă ţine seama de alfabetar.

Simona Halep fann

                                                                                                                                                                      

După ce Wilson Blade v8, un fel de Virgin Galactic, racheta specială a ta, te-a adus cu succes pe Planeta zeilor şi ai atins cu tălpile nisipurile de aur ale gloriei, plimbându-te egală în rang cu zeii şi împărţind de-acum cu ei umbra, pe aleile cu platani înalţi, Simona, fată dragă, nu da satisfacţie celorlalţi din decor! Nu fi tiranică cu tine însăţi! Ar trebui să fi mai detaşată şi să accepţi că e mult mai greu în binom, să redevi din zeu, om!

Nu intra în panică, n-are rost! Paginile scrise de tine sunt păstrate în inimile noastre şi aşa vor rămâne, la adăpost.

 

99 de seri cu POEZIE VIE. Ion Toma IONESCU

99 de seri cu POEZIE VIE

A 40-a seară: Ion Toma IONESCU

https://www.youtube.com/watch?v=cX90_-Trwj0

Tabletă în alb şi negru

 

Mă uitam aseară la televizor pe Stade de France la mulţimea aceea entuziastă care fremăta aşteptând o încleştare între doi titani, Real Madrid si Liverpool. S-a oprit şi timpul în loc preţ de 37 de minute, să privească superba desfăşurare coloristică şi sonoră regăsită, a celor care timp de doi ani de zile au fost obligaţi să lipsească de pe stadioane şi dintr-o viaţă normală, datorită asaltului nevăzut şi pervers al Covidului 19.

Cu adevărat peste o jumătate de oră timpul s-a oprit în loc, să privească în voie cum valurile mulţimii se rostogoleau libere spre ţărm de parcă descoperiseră insula fericirii. Şi tot atât de adevărat e faptul că de nerăbdare, ca să pună ei primii piciorul pe insulă,  se va mai fi răsturnat vreo barcă şi a fost nevoie de intervenţia gardienilor şi poliţiei ca să nu se producă daune mai mari să nu se instaureze haosul. Mă gândeam că oamenii aceştia au fost lipsiţi doi ani de una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii şi veniseră cu inima deschisă să serbeze competiţia sportivă.

Priveam sărbătoarea culorilor albe si roşii ce cotropiseră paşnic tribuna, înfrumuseţată  de dansul fetelor care acompaniind ritmul muzicii ce se revărsa pe fundalul sonor, alese de un operator magic al transimisiei pentru ca să fie încântarea deplină.

            Şi dintr-odată îmi vin în minte ruinele Mariupolului, dezastrele războiului declanşat în Ucraina, pământul răscolit de durere, inundat cu sânge în câmpia unde spicul de grâu creşte cât vrabia.

Nu vreau să politizez, amintesc doar ca să nu se uite! În timp ce la Paris în jumătatea aia de oră întârziere, tribunele înfrăţite înălţau imnuri pline de viaţă, cerul Ucrainei era brăzdat de rachete care aduceau moarte...

În Monitorul de poezie

 Monitorul de poezie lucrează pentru noi şi pentru dumneavoastră. Mulţumiri Ion Calota!

https://drive.google.com/.../1lrnhTjx4ruMgbRYUQK4.../view...