FIUL RISIPITOR AL MĂSLINULUI S-A ÎNTORS ACASĂ

 

BOEMA 9 - INSURGENTII (6 IULIE 2023)

DE LA MINUTUL 42;20, ION TOMA IONESCU

Un minut de publicitate

Într-o emisiune cu poeţi şi cantautori la televizor, fiecare artist îşi are minutul lui de aur, de ascultat în tăcere. Întotdeauna diferit, în funcţie de cel care prestează pe coclaur sau într-o agoră şi crede în mintea lui sincer că publicul îl vede şi nu-l ignoră, la cât fum scoate pe gură. Dacă e fum e şi foc se presupune în aceeaşi măsură, şi, sigur la vot PUBLICUL îl va alege pe el, cel mai cel cu capul în nori, dintre învingători... Asta e tot!

M-a luat valul şi uitam să vă vând un pont important. Minutul meu de aur, cu bune intenţii, se prelungeşte preţ de cinci minute, la Orizont TV, sâmbătă, 21 octombrie 2023, ora 19.00 în intervalul minutelor 43: 48 ale emisiunii BOEMA 9 - INSURGENŢII .

Zece secunde de publicitate:

"La Merişani s-au copt merele şi s-a deschis povarna. Lăsaţi-o pe poezie în beţia ei de cuvinte, că vine iarna!... Cumpăraţi ţuică de prună! E mai bună s-o beţi fierbinte..."

Fiul măslinului la Art Creativ

 Să stai la umbră în gândul

unor oameni frumoşi

şi tu la rândul tău

să le ţii umbră

în miezul de zi,

numai aşa

te-ai putea bucura

de limita

unei erezii

Ionescule,

faci pe deşteptul!

Cum rezolvi noaptea,

cealaltă parte din zi,

cea mai grea

care-şi cere dreptul

de a trăi

după moarte…

Pun într-o carte

ramura de măslin

şi potolesc

umbrind

din interior

focul

divin

Poezie Vâlcea Literară

https://valcealiterara.ro/poezii-de-ion-toma-ionescu/?fbclid=IwAR2K_4IQFd0gncuzI_njSumrKpKRLGpFOGD9ai-vz-MqiFP9pcDYaT4i61I 

Ziua Recoltei

 

        Am fost în zi de duminică, într-o joi, la Ziua Recoltei(pag. 84). Ce sărbătoare absolută şi minunată(!) , numai bună să fie lecturată într-o carte precum Pisica surdomută a lui Ştefan Mitroi. Câtă imaginaţie dezlănţuită dincolo de imaginaţie şi înlăţuită strâns într-o fabuloasă copilărie, descoperind în cascadă viaţa cu fascinaţia şi dedesupturile ei.  Rulând iar şi iar în mintea copilului de altădată devenit pe parcurs mitic, privind prin crăpătura zidului casei lui Godinel, rămasă după atâţia ani în picioare.

        Godinel ăsta e un personaj adevărat cam ciudat el după ce şi-a îngropat nevasta. În loc să plângă s-a apucat să strângă ceasuri ca să fabrice timp. Timp necesar pentru când se va trezi Agripina. Ca să intre lumina şi s-o vadă când va veni, spărsese zidul peretelui dinspre cimitir.

        De fapt fiecare personaj are în sine ciudăţenia lui.  Recunosc în mintea mea personajele, şi pe cele reale şi pe cele din film, amestecate la mare artă. E drept mă molipsesc de râs cu râsul meu agăţat de râsul  împietrit ce-l poartă pe figură Stan şi Bran. Sau trăiesc cu intensitate după caz aşteptatul moment când nea Dicu, operatorul, amestecă rolele sau se rupe filmul şi dintr-un salt ca un arc întins îmi iau zborul şi sar cu sabia pregătită şi strigătul de luptă înalt, aferent, prin cearşaful întins între doi copaci în poarta cimitirului cu gând să dispar printre cruci cu Claudia Cardinale căutând fericirea pe un petec de rai. Claudia stai!

        Si mă tot gândesc la final câte femei se vor fi urcat într-un Piersic, ca Tobârlan al meu într-un tei şi bietul de el, ce târziu a aflat!

        Închei aici divagaţia mea la Ziua Recoltei şi cu mirare nu pot explica, cum copilul devenit mare şi un munte de scriitor, a rămas cu un licurici lipit pe frunte...