Inceputul sfarsitului

Carevasăzică,despre bloguri nu cunosc oarece nimic la o adică.
Legătura mea cu obiceiul aista nu se există ,dar sigur, mă pot imagina ca plugarul gata să intre în brazdă cu calul de din faţa plugului. (de coarnele căruia agăţat cu nefirească osârdie mă aflu eu ficiorul mamei mele ,retrasă,Dumnezeu s-o ocrotească din aieste vremi aşezate ferm de-a curmezişul, în aşteptarea crizei profunde).
La fel încercase odinioară, după moartea tatei,la 29 de ani şi mama curajosă,cu mine de mână să-mi deschidă, copil fiind,linia orizontului.Si dacă ea a reusit atunci,dovadă vie,eu cel care sânt, aflător de noi orizonturi internetiste,gata să intru în brazdă, găsi-voi desigur şi singur, vre-un Pegas mai mârţogit sa-mi tragă uneltele
Ale ajacta est,cum ar zice franţuzul citând un stramoş comun.