“Ce- o fi cu Victoraş(i se spune Cârlanul) de e trist(?) că doar scapă de-o belea dacă mă vinde. De un an se chinuie bietul om să-mi reducă zilnic tainul. Mi-a tăiat pâinea, laptele, dovlecii (de la Dăbuleni?...) lăsându-mi doar verziturile şi tărâţele. Doar că tărâţele cumpărate de el erau tare sprintene şi înotau în troc mai ceva decât sportivii australieni în bazinul olimpic, până să le prinzi.
Da ce, porcii sunt toţi prostănaci?!... Îşi mai folosesc şi ei creierul lor mic, uneori. Sorbeam mai întâi lăturile, şi la sfârşit consumam delicatesele, alifia de fibre, numai bună la colonul meu iritabil”
La capătul celălalt al sforii Victoraş filozofa, mult mai complicat pentru sine, rătăcit în doctrine şi trăgând de fire să le împletească într-un hamac în care să legene proiectul statului social(...) împreună cu porcul, să dea mai bine in târg, şi să-i ia faţa lui Anton... acu de sărbători, dacă va fi posibil.
Ce-a făcut la târg Victoraş, numai dracu stie că a ieşit de-acolo tare cătrănit.
În tot acest timp Tatulici trâmbiţează pe sticla realităţii Zece pentru Romania în spiritul Crăciunului. Ce să faci numai cu zece, măi Tatuliciule! când sunt atâţia în Parlament... şi de Ignat, atâta norod necăjit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu