Aseară, cu o lună şi câteva zile înainte de 21
decembrie, când e programată Apocalipsa, am simţit cum cade în premieră cerul
pe mine. Număram zilele pregătindu-mă sufleteşte să devin celebru prin
dezvăluirile cu care urma să ies în spaţiul cât se poate de public al blogului
meu şi să obţin brevetul de „oracol” pentru care prestez de o vreme şi ca bonus, să obţin
ceva trafic.
Emisiunea
lui Nelu Barbu şi Ion Cărstoiu de la B1, dormita înţepenită în umorile lui
Pontonel care ţinea cu tot dinadinsul, să-l trimită pe Preşedinte cu Veta în
braţe la Bruxelles. S-o trântească goală pe masă la festin, drept în faţa lui Herman Van Rompuy
şi, să se întoarcă acasă cu sacul plin, de gutui.
Uşor plictisit, luasem telecomanda să depăşesc momentul,
când adormit pe jumătate, văd că marele analist aduce în discuţie Apocalipsa şi
în chinurile facerii, mă aşteptam să nască pe gură niscaiva orătănii. Dintr-o
dată am simţit că trosnesc căpriorii de la acoperiş şi cerul mă apasă cu
greutate pe umeri. Citise el la bibliotecă undeva că romanii, atunci când au
venit în campaniile din anii 101-102 şi 105-106, ca să răspândească civilizaţia
lor desfrânată şi să ia aurul, dacii nu au dispărut, s-au retras în Bucegi şi
au urcat în cer pe o scară, căutându-şi o altă planetă unde să-şi poată păstra nealterată
limba şi tradiţiile.
Pe 21 decembrie, Apocalipsa aia nu e decât naveta spaţială
cu care dacii se întorc acasă. Iar fenomenele ciudate care de o vreme par să fi
cuprins spaţiul mitic al Bucegilor, înseamnă că spiritele telurice pregătesc
locul de aterizare. Alţii au a se teme de sunt cu ochii pe noi, şi ruşii, şi
americanii, mişunând să-şi ia o parcelă în Grădina Carpatină.
Eram încredinţat, în afară de mine că doar doi români mai
deţin informaţia reală a ce va fi să se întâmple. Băsescu şi MRU. De-aia stăteau
ei liniştiţi în ceeace priveşte alegerile din 9 decembrie şi-i lăsau pe ăştia
de la USL în plata Domnului (Putin?). Ştiau amândoi că numirea în funcţia de
Primministru acceptat de comunitatea internaţională, o va face Preşedintele unui dac, nou venit
cu naveta spaţială Apocalipsa.
Am rămas mut, fără trafic şi fără cuvinte. Al dracului
domn Cârstoiu, iar mi-a luat-o înainte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu