Am văzut la Teatrul
Odeon un spectacol de tot hazul(în sensul bun) inventat de Alexandru Dabija după postmodernistul
William Shakespeare. Repetarea în patru ipostaze a aceleeaşi secvenţe teatrale
citită regizoral în versiuni diferite, dă posibilitatea celor trei brigăzi actoriceşti,
plus brigada artistică de amatori ai teatrului (maşinişti, electricieni,
recuziteri), să fixeze ca picătura chinezească în mintea spectatorilor, toate
replicile.
Nu m-am mirat de loc când nevastă-mea în bucătărie, ieri, intrase şi ea în rol mânuind cuţitul într-o gutuie (pentru gem!):
Nu m-am mirat de loc când nevastă-mea în bucătărie, ieri, intrase şi ea în rol mânuind cuţitul într-o gutuie (pentru gem!):
– Da, da, da, da, da, da!...
– Nu, nu, nu, nu, nu, nu!...
Bine că n-a avut cine să joace
"sinistra crăpătură" din zid, că dam de dracu cu madam Gutuie!...
Recomfortant jocul plin de har al
actorilor, dar şi soluţiile regizorale simplu ţintite.
I-am recunoscut printre actori pe
Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Ana Maria Moldovan, Pavel Bartoş, Marius Damian,
Paula Niculiţă. Îmi cer scuze că numele maşiniştilor vor rămâne triste!...
N-am putut să rup afişul că se uitau fix la mine două poliţiste.
N-am putut să rup afişul că se uitau fix la mine două poliţiste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu