Cântarea Cântărilor

 Tabletă. Lumea văzută de Ion I

Cartea Sfântă ne amăgeşte ceţoasă că nici focul, nici pământul, nici apa şi nici măcar femeia n-a ispitit întâi, misterul creaţiei. La început a fost cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu trebuie să ne facem probleme către cine l-a rostit, în ce limbă... Sigur însă acel cuvânt nu a fost onomatopeic, scurt, sentenţios sau silabisit greoi, ci a fost un cuvânt lung cu inflexiuni învăluitoare ca un vers fără îndoială muzical, dacă atât de mult i-a plăcut Atotputernicului să-l asculte şi să-l moduleze ulterior, aşezându-l la temelia lumii acesteia.

Tot atât de încredinţat pot să fiu că bucuria s-a împlinit la capătul nopţii, când Ziditorul a întrezărit femeia într-o margine întinzându-şi la soare pielea catifelată peste reliefurile rotunjite de degetele lungi ca nişte raze ale gândului său.

Ruşinat de desfrâu, a înfăşurat trupul femeii potrivind cuvintele şi acoperind goliciunea într-un poem de mătase. Nedorind să ascundă minunea, cuvintele lunecoase nu-l ascultau.