Ei au ales

          Un comando terorist de nori ne-a panicat o vreme grǎbindu-ne sǎ ne cǎutǎm adǎposturi, dar ameninţarea s-a transformat pe parcurs într-o misiune de pace. S-a convenit probabil prin tratative directe cu oficialitǎţile orașului aflate în stradǎ, sǎ nu fie stricat marșul de susţinere al USD care tocmai se pregǎtea sǎ porneascǎ din piaţa Vasile Milea, cǎtre primǎrie și dincolo pânǎ în faţa teatrului Alexandru Davila. Nu se fǎcea ca în ultima zi de campanie, sǎ le strici cetǎţenilor europeni dispoziţia optimistǎ și sǎ-i bagi în cârciumi cu snopurile de baloane în braţe! 

          Întradevǎr, problema spinoasǎ asta era. Nu ai voie sǎ îngrǎdești cu baloanele, fie și roșii, în democraţie, libertatea circulaţiei cǎtre mese, a ospǎtarilor. E ca și cum la vot ai opri urna mobilǎ.

          Norii cuminţiţi, probabil cǎ deveniserǎ între timp angajaţi ai primǎriei, s-au retras ordonat, în tǎcere, stropind cu apǎ de ploaie în câteva rafale, asfaltul strǎzilor; lǎsându-ne pe fiecare, în desfǎșurarea cu care plecase de-acasǎ.

          Eu cu Vasile Iordache aveam drum spre bibliotecǎ, la a doua lansare de carte a Povestirilor aproape fantastice, scrisǎ de Nicolae Radu, prietenul nostru. Zic unii cum cǎ ar fi un debut întârziat; ţin sǎ le reamintesc faptul cǎ literatura nu-i cale feratǎ și chiar de-ar fi, el n-a cǎlǎtorit cu trenul acela, pentru cǎ alţii l-au dat jos din el pe motivul cǎ avea hainele pǎtate cu albastru. Și ca sǎ fie sigur acum, în cartea asta târzie a lui și-a urcat toate gǎrile.

          Nu erau la bibliotecǎ snopuri de baloane colorate. Lume rarǎ. Prieteni. Mulţimea rǎmǎsese afarǎ. Ne-am mișcat liberi, am schimbat idei, s-a citit, am bǎut și o votkǎ.          

          Felicitǎri Nae! Te mai așteptǎm!

Si noi am ales