Ȋn 4
iulie, ieri de ziua Americii, Puiu ne-a fãcut scovergi. Fãinã albã, apã
mineralã, un praf de sare, puținã drojdie, brȃnzã rasa și zahãr farin. Dupã ce
ai frãmȃntat aluatul, ȋi dai o formã rotundã și platã, ca o farfurie zburãtoare ceva mai micã și lansezi
obiectul ȋn tigaie, cu uleiul ȋncins, ca la talere aruncate din șanț.
Am ȋmprumutat
de la americani cȃteva ore de frenezie, entuziasm și danț. Doar ei pot face un
spectacol de mare grandoare din nimic. Dupã ce am dovedit toatã lucrarea, n-a rãmas
picior de scovergã ȋn zaharul farin ȋntins pe masã. Toma, fãcȃnd-o de oaie, s-a
bãtut pe burtã cu palmele și a dat o declarație scurtã de ȋnvingãtor.
- Curcanul
nostru a fost mai bun decȃt curcanul lor!...
Cicã
soțiile soldaților americani au venit la
Constanța sã ȋnvețe sã facã scovergi.
 |
Foto Cristina Florescu
Of , as manca si eu niste scovergi . Mi-e tare dor de cele facute de bunica mea . Punea multa dragoste si ieseau cele mai bune scovergi . :)
RăspundețiȘtergereCu adevarat ale bunicii au fost cele mai bune, dar si cele facute de Puiu, n-au avut cusur!...
RăspundețiȘtergere