nord de strigoi

Ritm marin

în dimineţi limpezi

orbit de soare pe plaja mării

te caut oglindită în mine

zveltă ca sarea

cu pulpele deschizând valurile

care nu se mai sfârşesc

îmi potrivesc

respiraţia

iar tu scânceşti

ca un pescăruş visător

decojindu-ţi pielea

zidul

  

tălpile merg pe calea pământului

urmele doar secunde risipite

în marile dune de nisip

de n-ar fi înţeleptele cămile

să rumege cu tăişul nopţii zilele

în ce chip am pătrunde hăţişul

de ierburi uscate al vântului…

şi deodată un zid de apă

socoteşti că aşa e bine să-l traversezi

drumul  de-a lungul zidului nu-ţi spune nimic

priveşti adânc în ochii cămilei

şi citeşti

„suflă aerul

în piei de oaie

ca să treci apa”