am
să vă uimesc
poezia mea
e doar o stare
în care sufletul
îşi găseşte un
alt trup
la început
curgător
tremurând de
emoţie
când se
întrupează
precum piftia de
şorici
din ţipătul
înjunghiat
al animalului
în ajun de crăciun
şi ia forma
pământului ars
acoperit de
ninsori
împărţim viaţa
în două
ca pe o pâine
neagră
albind cuvintele
cernute din
dureri
în timp ce
alături
sângele domnului
dă pe foc
într-un
ceainic de
tablă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu