cutia de viteze îşi arǎta sufletul celui care voia
să-l pătrundă mai ales în schimbul de după-amiază/ la ora 17 se ţinea operativa
apoi şefii plecau acasǎ şi culoarele se goleau de agitaţia paşilor grăbiţi ca
într-o stupină unde albinele lucrǎtoare terminaseră de strâns polenul/ parcă şi
zgomotul scos din mǎruntaiele strungurilor automate ce mestecau înghiţând
barele de metal se aşeza mai paşnic devenind mult mai suportabil armonizǎndu-se
cumva asemănător momentului când o orchestră simfonică se încălzeşte în
aşteptarea baghetei care sǎ dea semnalul de început al concertului/ era clipa
când EA ieşea la plimbare pe falezǎ într-o rochie albǎ uşoarǎ…/ urmăream cum
desculţǎ cǎlca pe dalele stropite cu ulei şi pline de şpan ca pe scoici în
nisipul spǎlat de valuri şi nu curgea sângele cǎci briza mǎrii vindeca pe loc
orice ranǎ/ continuam sǎ scriu versuri în punctul meu de control final/ de fapt
nu erau versuri oricât de bine m-aş fi izolat de lume/ intrând în mine
astupându-mi urechile şi bandajând ochii cu întuneric/ doar nişte fulguraţii/
n-aveam cum ajunge la poezie versificam stări impresii/ încă de atunci îmi
intrase în cap că structura mea nu poseda toate datele unui ins care ar putea
să scrie proză să conducă povestea unei întâmplări construind un conflict şi
implicit un univers în care personajele să se mişte să gândească şi să
acţioneze/ eram ca un pictor care nu reuşea să simtă miezul culorilor
temperatura…/ fotografiam cadrele după natură fără să ştiu să le prelungesc
existenţa dincolo de rama tabloului/ rezultatul greu de presupus că ar fi putut
însemna ceva pentru ceilalţi mie îmi făcea bine mă descărcam de tensiuni pe
hârtie reciteam scrisura atent la rostogolirea sunetelor şi la ritmul interior
ce traducea cumva starea de spirit în care mă aflam/ greu de crezut că s-ar fi
putut lega într-o carte/ nici nu aveam în intenţie/ ştiam că drumurile spre
reviste literare şi edituri îmi fuseseră tăiate/ mi se spusese/ era doar un
exerciţiu stilistic pentru a alerga în pas cu timpul/
către ora 19,30 după ce se termina pauza de masă
fără să simt cum trecuse vremea începea concertul pentru care lucrase până atunci
toată suflarea cât de cât responsabilă din secţie/ scos din reverie tărâmul
acela unde mă regăseam semăna cu iadul/ da în clocot dacă era vară/ îţi îngheţa
sufletul iarna/ indiferent de condiţii muncitorul trebuia să-şi facă norma/ lua
piesa cu mâna stângă dintr-un coş de sârmă aşezat la îndemână pe un suport de
metal la înălţimea potrivită iar mâna dreaptă apăsa o maneta sau un buton care
retrăgea capul mobil al strungului să poată prinde între vârfuri axul ce urma
să fie strunjit/ apoi sania transversală era apropiată cu ajutorul unei manete
iar cuţitul de strung slobozea un şuierat continuu odată cu şpanul ce se
înfăşura în spirală segmentat şi tras afară cu ajutorul unui cârlig/ rareori
intram în vorbă cu oamenii mă îngăduiau în preajma lor cu oarecare
condescendenţă dar şi cu oarece teamă mai târziu/
la montaj totul era pregǎtit costică turigioiu
adusese cǎruciorul special un cadru de metal pe roţi şi o tăblie groasă pe care
fusese sudate ţepuşele dispuse la distanţe egale protejate cu un strat de
plastic plin cu cartere diferenţial/ mija reglorul trǎgea cu un cârlig de la
cabinele de zgomot ultimul coş de pinioane cărora li se înlăturaseră
loviturile/ reuşise şi sora sǎ asigure numǎrul cerut de pǎtrate (axe readucere)
şi furci/ în capul liniei de trenuri maistrul toboiu îmbrǎcat de plecare îi
dǎdea ultimele indicaţii lui mănel sǎ schimbe reglajul la şevǎr şi să nu plece
acasă dacǎ nu bagă în tratament o şarjă pentru a doua zi/ maistrul tudose
cobora deja coasta pe jos spre colibaşi fluierând în gând mulţumit cavaleria
rusticană/ semn că azi se pupase bine
pata la cuplu conic/ concertul începea la montaj într-un ritm fabulos/ după
pauza de masă echipa prinsese puteri/ nu ştiu care din ei adusese un bidon cu
must/ fierbea mustul în ei fetele se înroşiseră deja în obraji iar băieţii
prinseseră curaj şi spuneau glume deochiate/ se învârtea turnichetul precum
căluşeii în târg la zărneşti/ ciocanele de bronz şi pistoalele pneumatice
ţineau ritmul iar la bancul de probă zbârnâiau cutiile făcând în câteva secunde
întregul ciclu până în viteza a cincea şi înapoi/ însă recitalul acela nu se
lega niciodată până la sfârşit/ ceva se strica/ o trompetă sau un corn englez
slobozea din plămâni către vişan şeful de orchestră)/ gheorghe nu mai am axe de
articulaţie/
atunci vişan alerga pe culoarul principal spre
atelierul diverse/ nu fâlfâia pe falezǎ nici o rochie albǎ/ el avea sarcină
clară să asambleze un număr de cutii de viteze/ puiu ancuţa dǎdea nevinovat din
umeri sora plecase acasă/ el trebuia să răspundă la schimbul II de tot
atelierul/ se stricase maşina de filetat/ mecanicul dănilă se băgase deja în ea/
dănilă un băiat isteţ se înscrisese şi la subingineri era poate cel mai bun
meseriaş îi mergea mintea şi dintr-o privire evaluă corect situaţia/ nea vişane
mai durează cel puţin o oră până să-i schimb pinionul/ norocul e că am unul de
rezervă/ trebuie înlocuită şi moleta (o scula rotundă cu tăişul spiralat) s-a
rupt pur şi simplu/ peste două ceasuri mai treci pe-aici/ şi până atunci eu ce
fac mă duc la cârciumă în colibaşi cu echipa…/ plăteşti dumneata consumaţia/
când mai fac restul de cutii.../ ar mai fi o soluţie interveni puiu ancuţa
mărunt de statură rostind încet cu o voce spăşită cumva vinovat de ideea
năstruşnică ce-i venise/ un băiat cuminte în fond ce nu ţinea cu tot dinadinsul
să păcălească vigilenţa celor de la calitate/ ba de obicei când avea o problemă
spunea dinainte şi te lăsa pe tine să decizi dacă piesele cu abateri
nesemnificative ajung la montaj sau la rebuturi/
ochelaristul/ şi dădu din cap către mine ce mă aflam
în celălalt capăt al liniei scriind într-un notes/ mi-a arestat mai devreme
nişte piese la care intră pe filet calibrul inel de nu trece/ dar fără joc funcţional ar merge/ nu se bagă de seamă
dacă măreşti cuplu de strângere la cheia dinamometrică/ nu cred că le-a
numărat. le-a încuiat în magazia de piese neconforme/ aş sări gardul dar mi-e
că se trezeşte din reverie şi dacă ne prinde nu te mai înţelegi cu el ne face
referat/ magazia de piese neconforme construită din plase de sârmă/ încuiată
dar fără acoperiş era plasată în capătul culoarului/ lângă tobele ce huruiau
efectuând singure nesupravegheate operaţia de sablare/ înlăturând bavurile
inelelor sincron/ locul era întunecat şi dacă opreai cutia aia de tablă
octogonală ce se învârtea toată ziua rostogolind în interior pietricelele
abrazive amestecate cu piesele şi puneai piciorul sprijinindu-te pe motorul din
spate/ puteai trece dincolo de gardul de sârmă fără probleme/ îţi umpleai
buzunarele halatului piesele fiind mărunte iar înapoi/ o masă de metal dincolo
de gard parcă aşezată special acolo îţi făcea trecerea şi mai uşoară/ oricum
din unghiul în care era plasat controlul final nu era vizibilitate din cauza
utilajelor interpuse/ decât dacă te deplasai să mergi la toaletă/ oricum la
toaletă nu te duceai de drag/ la o mie şi câteva sute bune de salariaţi locul
era frecventabil doar dacă nu se putea altfel/
gheorghe sări tu gardul că mă duc la puşa să o rog
să-l ţină de vorbă pe ochelarist/ autorul nu poate nici confirma nici infirma
exactitatea schimbului de replici/ nu pot spune sigur dacă mi-au zis ochelarist
cu simpatie/ sau de ciudă că în general nu lăsam să-mi scape produsele care nu
aveau calitatea cerută/ confirm însă slăbiciunile pentru puşa…/
de aici înainte lectura textului e una suplimentară/
doar pentru cei interesaţi, care n-au avut în viaţa lor de-a face cu literatura
având contact doar cu industria prelucrărilor prin aşchiere
Fragment din Albaştrii, dosarul. Ediţia II-a a Dosarului Albaştrii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu