Academicianul Gheorghe Păun e un mit adevărat nu este o cometă. Am mai
abordat subiectul mitului pe blogul meu, stabilind clar pentru omenire
un fel de, definiţie, care cu toată modestia, cred că de data asta mi-a
ieșit. Precizez că urmează un citat din mine, fac precizarea respectivă
ca sǎ mă asigur de înţelegerea exactă a înclinării literelor enunţului
respectiv. Ce încredere poţi sǎ ai în ghilimelele de azi!
"Mitul este o imagine fabuloasă ce se află în spatele personajului, biet agent purtător de mit. Piatra aruncată undeva în univers nu ar fi nimic fără uriașa coadă învolburată a cometei. Dar fabulosul se naște doar atunci când receptori în masă își transmit pe cale orală, sau prin messenger, uimirea tâmpă. impresionați de praful strălucitor ce acoperă pentru o clipă cosmică cerul, într-o străfulgerare năucitoare."
Ce e strălucitor în siajul marelui matematician? E un sistem întreg, matematica scrisă cu litere abstracte, sistemul P de la Păun (sau de la poezie? Caci limbajul lui era mai aproape de poet cum ni-l prezenta dânsul.). Sunt șiruri de litere, nu cifre, guvernate de reguli gramaticale precise, puse în căsuţe, celule cum îi place lui sǎ le zică. E uriaș universul de sub membrane, 90% apă, și înotând pe sub coaja aceea transparentă, matematicianul liber de constrângeri, pescuiește ideile de la peștișorii ăia mici, mici și deștepţi din ADN, care fiecare pe rândul(șirul) lui, înoată ordonat. Le studiază legile și regulile naturale și înţelegându-le, abstractizează și le transpune într-un calcul celular și mai recent calcul cu membrane, pe care l-a deschis spre cercetare și studiu ca sǎ-i asigure ocupată întreaga perioadă rămasă până la pensie. Îi dorim o perioadă cât mai lungă de pre-pensie și pensie cât cuprinde, caci madam ministru de la Ministerul Mucii, deja întrevede cumva, revigorarea fondului general de pensii cu ce-ar aduce dânsul sǎ verse de la Fundaţia Humboldt.
A fost la Centrul Cultural Pitești, mai demult, o Conferinţă minunată a academicianului, care mi-a rămas într-o tabletă pe care n-am publicat-o niciodată. Recunosc m-am simţit ca un peștișor de-ăla mic și nu prea deștept, rătăcit, ascultând și înotând cu gura căscată, gata-gata sǎ înghită în sec apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu