ÎN OGLINDĂ
1. Ce lung e drumul…
Nu se mai sfârşesc
benzile de bitum perfid
ale autostrăzii,
deşirate
pe mosorul negru
din înaltul ceresc,
bretele de gumilastic
ale unui extensor,
la care timpul,
un atlet stelar celebru
îşi lucrează muşchii,
întinzându-i la maximum,
până se subţiază,
Doar oasele mele
împletite într-un coş
de nuiele se sfărâmă,
parc-ar fi de ceară.
Suntem în rulaj către două sute…
în miezul unui blocaj
şi nu ştim alte rute…
Matematica e precară,
nu te poţi baza pe ea,
precum un poet
pe magia dintre cuvinte…
Cifrele dinapoi, nu sporesc
egale cu cele dinainte,
care scad atât de încet…
*
2. Ce scurt e drumul…
Cum se sfârşesc
benzile de bitum perfid
ale autostrăzii,
înşirate
în înaltul ceresc
pe mosor…
Timpul, un atlet celebru
îşi lucrează muşchii
la un extensor stelar
cu bretele
din gumilastic negru,
întinzându-le la maximum
până se subţiază…
Oasele mele şovăiesc
împletite
într-un coş de răchite,
se împuţinează,
se sfărâmă
parc-ar fi de ceară
şi desfrunzesc…
Rulăm ţintit în proiect
în miezul unui blocaj
direct spre ţintirim,
cu acul la kilometraj
înţepenit
fix la două sute
şi nu ştim alte rute…
Matematica e precară
nu-i un fluid
să-l întorni din drum
şi să treci prin vad,.
Doar poetul rar răstoarnă
în versurile lui
magia dintre cuvinte…
Cifrele dinainte nu sporesc
egale cu cele dinapoi,
ce scad atât de rapid…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu