Când m-am descoperit prima dată obiectiv, pe reticul, aveam în perspectivă un motiv să cred că voi deveni călător de succes. Îmi trebuia un vehicul şi din toate am ales o locomotivă cu aburi pe calea ferată.
M-am urcat la bord în zori la costum şi cravată, cu lopeţi de cărbuni să împing jucăria colorată la drum către nord, înconjurat de emisiuni de nori nimbus albaştri de fum.
În primul sezon mi s-a părut călătoria uşoară. Opream în fiecare gară un minut şi în joacă mai anexam un vagon. Norii desenau firesc arabescuri pe geamuri…
Garnitura în timp a devenit lungă şi grea. Fierul ca fierul, rugineşte mereu. Locomotiva respiră întrerupt, agitat. Nori negrii acoperind cerul, nu se mai zăreşte Dumnezeu.
A plouat şi mai plouă apele au rupt calea ferată în două
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu