Ninge

     

 Se dedica poetei Florina Isache

     iar s-au jucat îngerii.

toată noaptea

s-au zbenguit,

s-au bătut cu pernele

lor moi,

un fulg n-a ramas în cer.

     ne-a acoperit zăpada.

parcă şi sângele-n mine

e alb.

îmi ţin strâns

în pumni respiraţia,

să nu-mi scape

ca pe vremuri,

sfoara

la zmeu.

Omul de zapada

Omul de zăpadă s-a oprit la geam

Parc-ar fi o şoaptă dintr-o rugăciune        

L-a-mbrăcat în raze steaua de pe ram

Şi-i stârni în ochi-i jarul din tăciune

Omul de zăpadă s-a postat în ger

Să primească renii încă de cu seară

Îngerii pe schiuri colindau în cer

Şi-i urcau în suflet lumânări de ceară

Omul de zăpadă a rămas de strajă

Renii în odihnă să-şi mai vină-n fire

Moşu-mparte daruri însoţit de vrajă

Fluturi albi danseaza beţi de fericire

Omul de zăpadă mulţumit fireşte

Prezentă  onorul Mosului plecând

N-a simţit căldura cum îl năruieşte

Şi de bucurie a căzut râzând

Marele miting

au iesit pictorii la miting
jerpeliţi cu bărbile lor soioase
mătură caldarâmul de frunze


s-au coborât de pe ziduri
lunecând din icoane
ca nişte umbre de sfinţi

autorităţile au fost surprinse

dispăruseră din păduri (în trei zile)

toate rezervele de clorofilă

verde nicaieri e deja dezmăţ

în catedrala lunii noiembrie

a dat strechea-n  culori

au ieşit pictorii la miting

în loc de lozinci purtau nuduri

cu ochii scoşi ochi de smarald

de parcă s-ar fi răsturnat
pădurile prin acele găuri

în orbitele adânci

îngeri tăcuţi gardienii
în uniformele lor albe

din depărtare se-apropie

Unde vă e basmul oameni

cuvintele se iubesc

de la rădăcină

se împletesc,

ca nişte trupuri vii

caierul nopţii

se înlumină

cerbii boncănesc

pe pustii

doar unul în cârd

e sortitul

şi glonţul de-argint  

a ţâşnit

mai falnic desluşeşti

boncănitul

când sunetul tace

icnit