Întotdeauna
lucrurile sunt, nu par, amestecate! Rar conjuncţia astrelor și oamenii, permit ca
apele care se varsǎ în albia vieţii fiecǎruia sǎ rǎmânǎ limpezi și riguros
individualizate astfel ca ţesǎtura întregului sǎ ofere un covor viu și dinamic integrând
sufletul unui popor.
Se
pare cǎ noi ca popor am pierdut de mult culorile fericirii, nici nu știu dacǎ
le-am cunoscut vreodatǎ, dar e mai grav cǎ parcǎ s-a rupt urzeala și suveica nu
mai trece însoţitǎ strâns de ritmul vǎtalelor sǎ uneascǎ firele. Si în loc sǎ
se adune într-un covor, apele învolburate negre și cenușii curg la vale
despletindu-se în ochiuri viclene și noduri scǎmoșate. Ștrangulate de târșuri și
rǎgǎlii puse de-a curmezișul, apele ies din matcǎ. Și dacǎ tot a dispǎrut
suveica, ne scoatem moaștele într-un sobor de preoţi amestecat cu jandarmi și le
plimbǎm cu barca pentru sfinţirea locului. Dar
sǎ revin la lucrurile simple. Ieri 10 mai de ziua regalitǎţii mi-am promis și mie
un regal cu poezie, tenis și muzicǎ.Poezia a fost la Puzzle unde Direcţia 9 cu Adrian Suciu în rol de mentor a celebrat Poezia vie. Aplauze pentru iniţiativa importantǎ de a realiza o videotecǎ pe Youtoube cu vocile, creaţiile și imaginile celor condamnaţi sǎ trǎiascǎ douǎ vieţi în sincron cu propria poezie într-o singurǎ viaţǎ. Blestem pe poeţi.
La început, Valeriu Mircea Popa a ţinut sǎ fie protector cu Maria Dobrescu și i-a sǎrit în ajutor. Ea adusese cu sine o carte fierbinte Gândurile în cușcǎ și Mircea cu cavalerism și eleganţǎ în puţine cuvinte, ne-a spus cǎ poezia Mariei nu mușcǎ.
Cu siguranţǎ cel mai teribil moment, un moment glorios, a fost când așa din senin apa s-a transformat în vin și Lucian Vasilescu ne-a condus pe jos la Ploiești într-un beci rǎcoros, degustând uimiţi inegalabilul parfum de cǎpșunicǎ. Capǎtul drumului înnobilat de plǎceri e gustul mirosului zilei de ieri. A fost frumos.
Au mai prestat ca invitaţi pe viu sau film ca la marile festivaluri:
Și mai zice cronicarul la sfârșit; “
–
–
–