La capatul zilei

La capatul zilei

------------------------------
de Ion Toma Ionescu



Sub semnul pierzaniei,
adulmecând rana,
vântul de sud
picură ceară
în sufletul meu

Lutul mă strânge,
oasele se despart
ca ramurile unui pom.
Carnea mea
mistuie focul…

Fiecare cu viaţa lui

In noaptea zilei
încolţesc cuvinte,
urme de paşi rătăciţi ,
în noianul
nesfârşit de alb
al zăpezii.

COLIND

2008-12-19
Ascultă cum ninge Crăciunul,
şi-n suflet deschideţi cămara,
prin gardul rămas în afară,
gliseaza povara de umbre

Prea alb,nu-i de-ajuns cât se poate,
nici cerul nu-i veşnic iubire,
dar ninge cu-atâta candoare,
şi ura se scurge din mine

Isus e aici şi departe,
cu El voi cina,şi-n colinde,
vin glasuri de îngeri aproape,
la steaua ce-n noapte s-aprinde

"LUTURI"

In metru antic
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -



E sigur că piatra
a fost pe lume
înaintea lui Dumnezeu...
altfel cum să explici
apele curgând
între pietre,
rotunjind pietrele
şi rostogolind
la vale nisipul...

E sigur că,
obosit şi singur,
aşezat pe o piatră,
Marele Strateg
s-a relaxat
desenând în nisip,
cu mâna dreaptă,
poate îndrăgostit,
femeia(...)
după chipul său,
cu linii mult ajustate,
rotunjite
de expertiză...

în timp ce,
cu mâna stângă,
ţinea pe cer
soarele,
să nu apună...



Ceaţă cu aeroport
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -



Cercuri de ape
în jurul meu,
tulburi ş icrude Schengenuri...

Sub retină
fleşurile indigo
ale blitzurilor...

Matasea cuvintelor
lâncezândă
pe manechine de ghips...

Aeronave atinse
precum popicele
de izbitura cherosenului...

Si paşaportul,
în geanta burduşită
cu şuruburi şi cuie...

Mustind de lună
vameşul schimbului trei
mângâie viza .

Dincolo de gard
majestoasă şi crudă
tulburatoare

Ca o metaforă,
Ea,aşteptând
cu prepelicarul în lesă,



Blestemul unui haiku
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


Chivot de raze,
zgâriam cu privirea
nisipul umbrei

In pajişti arse,
jerbe albe de fluturi
se topeau dansând

Pe dealuri sterpe,
mere roşii sculptate
de vântul încins

Lanţuri de frunze
între piscuri,liberă
numai viaţa mea

Nici un semn,piatra
în litera ei a secat
apa fluviului...

Cine citeşte
casa inimii nopţii,
lumina lunii,

Numai lui,Doamne
i se cuvine
blestemul unui haiku



Ceremonial

--------------------------------



Intr-o zi
Pasărea ceţii s-a frânt
ca o trestie
secerată de vânt

Cer stătut
s-a limpezit
în adânc

Desfrunzite
de chipuri
sălbăticiunile
au ţipat
ascuns

Oameni smeriţi
au cumpănit
aripile
scurse de zbor
deasupra fântânii,

şi-au aprins iarbă



Natura moarta

-------------------------------



Raze de umbră
cu iz vineţiu
lucind pe pânză...

În lumina ştearsă,
iedera arămie
mângâie zidul.

Lung ca un lujer,
cuţitul scrijeleşte
marginea clipei.

Linişti răpuse,
zvon de culori,năvălind
ca un stol de sturzi...

Pe şevalet inima
de stârv a poetului
pulsează surd.

LUT 20 - Din volumul "Glont de argint"

Colind sub cearşafuri de smalţ

cum se târăşte
lumina
în colbul
arşiţei

palmele mele
vraişte
foşnind...

tu vii ca umbra
ca pasarea cetii
catre miezul
de zi

una cu sâmburele
din mireasma
de mirare
a mărului

LUT 27 - Din volumul "Glont de argint"

Ce mai biserică


ce mai biserică
mi-am construit
cu turla între dealuri
îngenuncheate
de ploi

tot mai rar
în clopotniţă
foşneşte
Dumnezeu

trosnesc
căpriorii
şi eu...

LUT 6 -Din volumul "Glont de argint"

Colind


Ne fulgeră pe şiră cu colinde
Se hârjonesc în suflet lupii tineri
În cer un înger candela-şi aprinde
Şi clopotele bat la Sfânta Vineri

Ce veşnic ninge, cearcănele serii
Pudrate-s cu mireasmă de răşină
Şi parcă înfloresc în glasuri merii...
În ieslea lumii pâlpâie lumină

ADANC SUB STELE

adânc sub stele
amforă de lut
ca o rugă

din osuarul îngerilor
curge fără sfârşit
timpul

niciun templu
nu-i mai mare
ca însăşi viaţa

în sufletul orb
trâmbiţează
trupul gol al femeii

ziua de-a curmezişul
nopţii pâlpâie
ca un semn de carte

adânc sub stele
râuri de cruci
rostogolindu-se