sâmbătă, 18 aprilie 2015

Predoslovie cǎtre editor



          Dacǎ aș fi un mare editor mai mic(în sensul de agil), precum sǎ zicem George Terziu, sau Liliana Terziu directoarea Editurii Inspirescu și m-aș trezi în ogradǎ, cu o fermă de animale într-ajuns de vorbitoare, prea vorbitoare, puse pe sfadǎ, extrase din sfera politicǎ greu încercată de DNA, sau de vremurile în schimbare – înainte de a le face poză la fiecare și legitimaţie de intrare în biblioteca Beciului Domnesc – aș rezolva pentru început problemele mici de buzunar (şi de conţinut) ale autorelui cu finanţele, acoperindu-i toate chitanţele. Să fie insul pregătit pentru viaţă cumva, să cunoască ce-i un profit literar…

Sǎ nu se trezeascǎ, Doamne ferește cum devine cazul bietul om, cu riscul  sǎ-i crească multi-miliardele într-un cont bancar şi el să nu ştie să-l folosească!... Așa se leagǎ necazul, ca sfoara de pom şi boala de om sănătos! Constaţi loviturǎ de copitǎ de armǎsar drept în frunte, sub centură, de zici că te-a nimerit apocalipsul în noaptea ei de literatură…
Să vezi bacnotele verzi în căruţa înţepenită pe drum, iar tu să stai ca un concept cu mâinile reci pe piept şi pliscul închis pe veci, taman acum! Chiar dacă tu n-aveai în plan, decât sǎ treci eclipsul…

            Apoi, dacă aş fi cum ziceam şeful editurii, aș expedia misive explosive cu Jurnalul Apocalipsei la pachet, cǎtre marii ziariști ai neamului: Cristoiu, Tapalagǎ, CTP-ul. Ǎia care mai și citesc, și cunosc hǎrţile unde crește lobodǎ pentru minte și gurǎ slobodǎ. Pușchea pe limbǎ ce-o fi la gura lor!
            Sǎ te ţii de tiparniţǎ nene editor! Ăsta da un proiect major!
            Facem mai multe lansări. Venim cu atelajul neapǎrat la guvern, la parlament, la partide. Orice ministru și deputat, senatorii pui de lei ai lui Tăricelu, vor cumpǎra în draci, tot tirajul garantat cu memorii! Sǎ nu citească prostimea în istorii, râsu-plânsu din ei! Jurnalul Apocalipsei va fi mai căutat decât mielul.

            Iar autorul într-o pornire creştinească va împărţii mulţimii de gurǎ-cascǎ în pascǎ, brânzǎ dulce de vaci și cozonaci durându-l la bascǎ… 












Cel mai dulce autograf


Fotografii: Cristina Florescu
            Rǎmâne întrebarea cum au pus-o cei doi tineri reporteri de la Argeș TV: Cel mai bun scriitor dintre bloggeri? Sau cel mai bun blogger dintre scriitori?... Sper sǎ alegeţi citind cartea. Dacǎ n-o gǎsiţi, faceţi presiuni la Editura Inspirescu!
            Doamnule George, Doamnǎ Liliana nu port pǎlǎrie dar o ridic!

miercuri, 15 aprilie 2015

Mǎrturisea CINEVA viaţa, ca o pradǎ

            Eu cred cǎ s-a pus când s-a pus, mai la început, în gena fiecǎruia un hard. Ceva, un organ invizibil, imaterial între inimǎ și minte. Un fel de martor  care înregistreazǎ la un loc toate minunile si agresiunile care ni se întâmplǎ. Receptǎm loviturile și ne minunǎm de frumuseţi fǎrǎ a le lua în seamǎ, dar ele se acumuleaza acolo ca o bancǎ de date si ne îngreuneazǎ mișcǎrile, sau dimpotrivǎ, uneori ne dǎ imbolduri nesǎbuite care induc impresia cǎ ne putem mișca în voie, putem alerga în noapte ca fluturii îmbǎtaţi de luminǎ.     
            Unii descoperim cǎ meseria asta de martor, odatǎ ce ţi s-a dat nu trebuie trǎitǎ degeaba. Ea e un bun care nu trebuie sǎ rǎmânǎ doar al tǎu, ci trebuie sǎ îmbogǎţeascǎ un patrimoniu de care sǎ benificieze un urmaș al tǎu, sau un apropiat, tot aia!, care sǎ n-o ia singur de la capǎt. Descopǎr ce nobil gândea securitatea pe vremuri când strângea probe! Sunt conștient cǎ la fel ca în blogosferǎ tot timpul trǎim ameninţaţi de viruși, dar tragem nǎdejde cǎ din mǎrturia noastrǎ va fi cineva care sǎ priceapǎ ceva. Oare sǎ fie tot o formǎ de delaţiune? Simt cǎ sunt ușor dezlânat.
            Așa am ajuns eu azi aici la Biblioteca Judeţeanǎ sǎ-mi lansez cartea la groapa cu lei, cu trǎirile mele, cu reflexiile mele, mǎrturii dintr-un an 2012 al umilinţei în care era programatǎ Apocalipsa.
            Ma uit în salǎ, va fi sigur îmblânzitoarea Denisa(deosebit respect!) cu mine, Sibiceanu și câţiva prieteni, îi numeri pe degete. Constat mulţumit cǎ nu sunt lei. Leii sunt invizibili, periculoși, s-au ascuns în cabinetele lor inconjurati de onoruri si vrafuri de reviste exclusiviste pe care le citesc între ei. De fapt nici nu trebuie sǎ le citeascǎ, se cunosc atât de bine!...  Mǎ uit mai atent, focalizez cu Nikonul în profunzime. și ca prin ceaţǎ vǎd pe maidan o haitǎ de câini trǎgând de viaţǎ.
            Apoi…

            Apocalipsa azi la ora 17.