Şi aveam nevoie să
rătăcesc
să întorc anii de nicăieri
pentru a le da un sens
Decelam fiecare clipă
îndelung
ca pe un univers nou
ce-mi îngăduia să-l ating
Erai toată un câmp de mine
şi degetele mele
fremătau în întuneric
descoperind uimite
fiecare scânteie
pe care o stingeam apoi
cu roua de pe buze
Transparenţi
ne pierdeam în mare
ca două meduze