Așezați pe covorașul fermecat ca pe o insulã cãlãtorim
pe roți ȋn fiecare an rulȃnd mii de kilometrii prin lume, sã descoperim
uimirile lui Alexandru. Pãstrãm ȋntr-un Nikon imaginile de pe drum pentru ca la
sfȃrșit sã tragem linie și sã deslușim dacã ce am trãit a fost realitate, sau
fum. Pare cã viața nu te amãgește totdeauna și ȋți aratã cȃteodatã raiul
promis!
De data asta am atins cu talpa piciorului Ungaria,
Austria, Germania, Olanda, Belgia, Franța și Anglia, iar dupã douã sãptãmȃni
ne-am ȋntors ȋnregistrȃnd la bord 7500 de kilometrii. Impresiile ar putea umple
sute de pagini, iar miile de imagini ar putea descrie fiecare, povești...
Totul a fost OK, doar ploaia care ne-a ȋnsoțit
permanent ne-a fãcut sã ratãm cȃteva obiective. La Amsterdam spre exemplu a
fost imposibil sã coborȃm din mașinã. Ne-am ȋncumetat totuși pentru cȃteva
cumpãrãturi, iar la Bruges, chiar așa murãturi cum eram, am fi dorit sã urcãm ȋn
turnul din piața veche a orașului, cele 366 de trepte, pentru perspectivã, dar
nu ni s-a dat voie de parcã urma sã vinã ȋn recidivã potopul lui Noe.
Mi-am adus aminte cum recunoști un belgian ȋnțelept,
dupã modul cum se ȋncheie discret la pantof. Concret, pune stȃngul pe scaun și
se ȋncheie la piciorul drept. (Un banc din comoara neprețuitã a Claudiei, prietena mea olandezã de Duminicã.)
Și ȋncã unul: Cicã un marocan și un
belgian de data asta isteț, la pescuit, au prins ȋn undițe amȃndoi odatã
peștișorul de aur. Peștișorul, ușor ȋncurcat, i-a ȋntrebat pe rȃnd spȃnzurat ȋntre
douã plute, ce dorințã sã le ȋmplineascã la fiecare. Marocanul patriot a vrut sã
mute primul și a cerut prin urmare un zid ȋnalt ȋn jurul țãrii sale, ca sã-i
apere pe marocani de dușmani. Cȃnd i-a venit rȃndul belgianului a grãit:
– Dacã tot l-ai construit, umple-l cu apã!
Probabil de vorba asta au ȋnchis flamanzii și turnul,
auzind vorbã romȃneascã s-au temut de ploaie! Aflaserã și ei proverbul, cine
sapã groapa altuia cade singur ȋn ea!
