Elena e o avocată de succes. Nu știu sǎ fi pierdut vreodată un
proces. Când se ridică de pe scaun și începe sǎ vorbească pare că peste sala de
judecată pică mană cerească. Iar mie ca procuror al acuzării, biet faun, îmi
cresc coarne de taur. Scade tensiunea. Părul atins de toate brizele mării devine
sârmos – lână de aur. Mă trec fiori de sus până jos. Par mai mult berbec decât
taur! De-mi vine înţelepciunea să-mi spun dinadins de trei ori rugăciunea!...
Adevărul e că picioarele-i superbe
prelungite în tocuri înalte, cu fustiţa mulată-mprejur au un luciu aparte și
când pendulează săltând pe ciment, jur pe Sfânta Scriptură se scurtcircuitează
ceva pe moment în natură. Evident, și martorii, şi procurorii, și juraţii, în
aceiași măsură bat ritmul și visează cu ochii crăpaţi. Iar Elena dansează pe
muzica vorbelor argumentat, de parcă ar apăra un înger nevinovat nu un
condamnat.
Astea sunt momentele dinainte ca judecătorul sǎ ne fi chemat la el în cabinet și
s-o întrebe discret doar:
– Elena cu ce te epilezi?... Şi ea să răspundă rar, apăsat.
– Ceară de epilat de unică folosinţă cu azulena și uleiuri la sfârşit cu aloe vera.
Nu e cu putinţă! M-aș fi gândit la
praf stelar…
Mi-am scos din buzunar carnetul și sub masă, bucuros că i-am aflat secretul
l-am notat pentru Elena mea de-acasă.
– Ia de vezi amice! Numai ce zice diva și, apucându-mă de mână m-a condus cu
mâna ei pe coapsă până sus. Aș fi stat acolo dus o săptămână, lunecând pe pulpele
ei fine pe patine. Simţeam că se întunecă ceva în mine…
*
E de presupus că v-aţi dat seama chiar de nu v-am spus, că procesul l-am pierdut
și omul acela deţinut, a fost eliberat. Pe seară m-am întors acasă ca o floare la
Elena mea. Era sărbătoare mare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi i-am
dus cadou, o sticlă de vin Sânge de taur
şi cinci cutii de ceară cu azulena.
Când a văzut cadoul m-a certat şi m-a
luat la mişto.
– Cu astea „tată” sǎ te speli tu pe cap! că eu folosesc aparatul de epilat
definitiv cu lumină intens pulsată. Silk'n
Flash & Go.
Soţia nu-i o divă, e o femeie
modernă, activă, n-are tocuri înalte. Ce povești sǎ-i spun? Că lunecai altfel pe
pielea celeilalte?... Era adevărată și-mi dǎdea fiori la atingere?... Ce eram
nebun!?...
La o adică după stingere, te
mulţumești cu ce ai!
Notă: Întâmplarea povestită nu e o
aventură a autorului.(Ar fi vrut el!...) E doar dorinţa mărturisită de ziua lor, de a trezi un zâmbet tuturor
Elenelor care au trecut în gând pe lângă viaţa lui…şi care întâmplător citesc
aceste rânduri.
Pentru Împăraţii Constantin am să
închin un pahar cu… palincă rămasă de la ziua nevesti-mii de Sf Ion! Nu mai am
vin
La mulţi ani!
