Mi-au rămas în
minte secvenţele de la votul cu bile când surâsul şiret al lui Dragnea de sub
mustaţă îi pierise în gură şi buzele subţiri tremurau chinuindu-se să reproducă în gând fără să
greşească şirul de numere. La 232 s-a făcut linişte. Clipele se lungiseră descreierat,
nu mai venea nimeni din sală să voteze şi Dragnea se învineţise de tot!
Chibiţii care-l
înconjurau cu ochii bulbucaţi, umăr lângă umăr, înfierbântaţi ca la o luptă ilegală
de curcani (în care cel intrus şi revolut îşi avea şansa lui) nu mai distingeau albul de
negru şi din bile parcă ţâşnea sângele.
Fă Doino, cu
lacrimi în ochi, şi-a întors pentru o clipă chipul răvăşit, privind îndelung
către scaunele goale ale guvernului, unde rămăsese singur Ponta. Şi ruleta s-a
mai învârtit odată şi numărătoarea a continuat 243, 244… Minorităţile lui
Pambuccian hotărând un preţ al trădării
Urnele au fost
scoase din sala de plen, telefoanele au început să zbârnâie şi faţa lui Dragnea
s-a destins într-un rânjet larg ca după o victorie grea. PSD-ul pierde cu 241
de voturi.
S-a scuturat de penele
jumulite, şi-a umflat pieptul, şi-a lustruit mărgelele şi ţanţoş s-a învârtit
prin ogradă strângând mâinile baronilor şi bătându-se pe spate,
fotografiindu-se condescendent cu slugile şi luând în braţe găinuşele gârlejate.
Într-un final toată
ograda a izbucnit în aplauze!
Da, dacă vine
stăpânul de la Bruxelles şi are premierul la el?...
