Ieri am aruncat pe fereastră televizorul mogulilor. Mi-am pus ochelari setereoscopici activi 3D şi i-am făcut vânt de la etajul zece. Doamne, s-o fi văzut pe Oana Stancu înger!...Parcă era o crisalidă buimacă, bulimacă… mă rog. M-a privit lung, şăgalnic cu privirea ei optimistă asupra crizei şi m-a rugat să-i transmit pupici dulci blondei cu frunza de la turism şi dezvoltare regională. Se pare cu ea a avut noroc, ea i-a schimbat destinul până la urmă, nu opoziţia lui Ponta şi Crin, şi nici “mogulul”.
Udrea îşi uitase geanta de fiţe la Ora de foc în emisiune, şi când am ridicat televizorul să-l zvârlu, Oana s-a agăţat de geantă cu mânuţele ei agere şi grăsulii, asta s-a deschis,(geanta), şi-a apucat să tragă din ea un obiect. Era ceva între parapantă şi paraşută _ o ditamai umbrelă portocalie.
Cât să pluteşti şi cu umbrela, fie şi portocalie!... Tot ţăndări te faci până jos.
Norocul ei că tocmai trecea domnul Băsescu cu Loganul. Ieşise din SPA de la Vântu, şi când a văzut în faţa lui portocaliul în pericol, a sărit de la volan şi a prins-o pe Oana în braţele lui vânjoase de marinar.
Fericită, dar şi temătoare şi-a tras încet pleoapele înţepenite, să se dumirească unde a ajuns, în Rai sau în Iad. N-a mai ştiut cum să-şi facă cruce, când şi-a văzut preşedintele!(…)
Îmi scot ochelarii setereoscopici activi 3D şi mă frec la mâini mulţumit. De când nu mai am televizorul, am trecut la independenţi. Sunt în mijlocul faptelor, am libertatea deciziei, pot dezlănţui un univers de posibilităţi multimedia. Stau în faţa laptopului meu G51J 3D / G51JX 3D cumpărat de la ASUS acum trei luni, singurul laptop 3D veritabil pe piaţă dotat cu tehnologia nVidia 3D vision si ochelari setereoscopici activi şi visez să câştig Marele premiu la Concursul Superblog 2010. Cel mai talentat blogar al anului. Măcar cu un LCD MONITOR VG 236 să mă aleg. Ce ziceţi am şanse ?
E un an de când am urcat ultima oară scările CNSAS. O fac din nou cu oarecare speranţă. Am bănuit când am găsit recipisa în cutia poştală că am pierdut scrisoarea mult aşteptată. Lipsisem două săptămâni din Piteşti. La poştă mi-au confirmat că recomandata mea se returnase. Nu ţineau evidenţa, nu ştiau cine era expeditorul.
La telefon o voce amabilă mi-a confirmat de la CNSAS, că sunt ceva date transmise către expediţie la sfârşitul lui Mai, dar nu era sigur dac-au fost bani pentru timbru şi expediere. Oricum dacă ajung la sediu îmi pot elibera documentul în copie.
Mă învăţase cineva să las cerere, dacă vreau sa cunosc numele informatorilor. Deconspirarea, de fapt cercetarea în teritoriu nu e atât de simplă şi durează ani.
Aştept la poartă, după înscriere, să vină cineva de la ralaţii cu publicul. Apare destul de repede o doamnă. Imi cere buletinul şi mă roagă să aştept rezultatul consultaţiei Măriei Sale Calculatorul. Pare că drăcia aia joacă cu mine în echipă. Doamna mă conduce documentată la alt birou.
“Aşteptaţi o clipă, va veni o colegă să vă preia.” Vine şi colega, e blondă, strălucitoare. N-a prins patina arhivelor. Cu un zâmbet larg îmi aduce chiar scrisoarea returnată. Semnez de primire pe recipisă şi o rog mulţumit să aştepte sa-i dau ceva şpagă, mai aveam în geantă un “Glonţ de argint”o carte recentă cu poemele mele. Savurez momentul şi cobor pe scările largi. Desfac scrisoarea şi citesc. Trei nume; mai citesc o dată. Destinul face ca această carte la care lucrez să se scrie singură. Trei nume ca un nou roman.
Marturisesc în asemenea momente, te aştepţi la surprize. Când am rupt marginea plicului îmi analizam reacţiile, mă forţam să mă comport normal. Soarele arzător în miezul zilei alungase oamenii de pe strazi, aşa că toate sforţările mele nu aveau obiect, nu mă vedea nimeni.
După impactul primei lecturi am parcurs textul sec şi dramatic a doua oară.
*
/..../Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii/ Nr P 4198/08/27Mai 2010/ Domnului Toma Ion Ionescu.
Stimate domn,
Având în vedere Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/1169/28.04.2010, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întrunit în şedinţa din data de 18.05.2010. în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii adoptat prin Hotărârea nr. 1/2008, pe baza documentelor din arhiva proprie a stabilit:
identitatea informatorului cu nume conspirativ “Walhal” în persoana numitului…
identitatea informatorului cu nume conspirativ “Popescu Ion” în persoana numitului…
identitatea informatorului cu nume conspirativ “Bătrânul/Brătianu Dan” în persoana numitului…
În privinţa celorlalţi informatori a căror deconspirare aţi solicitat-o, vă comunicăm faptul că investigaţiile noastre vor continua şi vă vom anunţa pe măsură ce avem rezultate.
Preşedinte DR. Dragoş Petrescu / SS/Ştampilă.
*
O să-mi permit ca aceste nume să le deconspir mai târziu, doar după ce se vor sedimenta stările mele sufleteşti, şi mai ales după ce mă voi consulta cu fratele meu asupra consecinţelor. Nici măcar Claudiei nu-i voi da deocamdată detalii, nici nu le-aşteaptă. Oricum lucrează sigur destinul, în momentele critice, pentru ca această carte să continue să prindă substanţă. Aproape că se scrie singură după cum am mai spus, şi şansele apariţiei ei pe piaţă sunt tot mai mari.
1. Cu cine avem onoarea să ne prezinte câteva frânturi din experienţa sa de blogger ?
Numele meu: Ion Toma Ionescu. http://pasareacetii.blogspot.com/ . Experienţa de bloger nu are anvergura unui avion, nici măcar a unei păsări cum aş dori. Poate pentru că zborul în
ceaţă e greu de stăpânit şi pe radare. Tehnic vorbind, nu posed stiinţa şi instrumentele controlorilor de trafic, cei care scruteaza cu condescendenţă, de la înaltimea poziţiei lor în ZeList. Sincer să fiu nici nu mi-aş dori. Ar trebui să faci concesii publicului îndoielnic, să te dezbraci de decenţă, să-l înjuri pe Basescu, alături de Ponta si Crin, de 5 milioane de ori pe zi.
2.Blogul s-a transformat pe rând de la o simplă pagină de internet la o adevărată opinie marcantă în viziunea online. Cum se numeşte blogul tău? De când ai acest blog?
Pagini pe internet am oferit mai întai, (de vre-o zece-cinsprezece ani încoace) siteului AGONIA- POEZIE.RO. Din aceasta întâmplare au prins substanţă două cărţi de poezie de care sunt mulţumit.
Făcusem copii, sădisem si pomul cu siguranţă, doar cu casa stăteam mai rău. Cărţile m-au adunat de pe drumuri, cănd le-am zidit.
Cu blogul? Ce mi-am zis? Dacă-mi fac un blog, mai construiesc o casă, poate de proză de data asta. Nu ştiam că vor veni aştia din guvern cu majorarea impozitelor…
Pun cărămidă necontenit din 2008, dar e greu de înălţat recunosc, cu pretenţia să şi zboare, cum mi-am dorit _ Pasărea ceţii
3.Cum îţi descri blogul în fix 10 cuvinte?
Întâmplător am o poezie potrivita, din numai zece cuvinte:
"Suntem numai frunza
pândind dezrădăcinarea luminii
semn de mare călătorie"
4.Care crezi că este cea mai bună modalitate de a atrage cititorii , implicit de a avea trafic pe blog?
Sinceritatea zicerii si substanţa. Te înscri la cuvânt doar când ai ce spune, altfel eşti un papagal de parlamentar (potenţial) ce-ţi mâzgăleşte zilnic cu semnătura lui anagramată şi şleampătă, pe ecranul televizorului, buletinul tău alb, imaculat, de vot. Este viziunea unei aspiraţii de neatins.
Dacă vrei trafic cu tot dinadinsul, trebuie să scri zilnic şi să te plasezi în zone de interes, să-ţi faci prieteni cu care sa te susţii reciproc şi dacă reuşeşti să-ţi formezi un stil de comunicare cu un limbaj rezonabil,decent, sigur se va lărgi culuarul celor care aleg să revină totdeauna pe blogul tau, să-ţi citească opiniile. Doar aceştia contează.
5.Ce însemnă a scrie pe blog atunci cand ai postat primul articol în blog?
Eşti totdeauna singur când scri. Tu, şi personajele pe care le creionezi, pe care
încerci să le cunoşti şi să le dai conţinut. Te amesteci în acel aluat, cu sudoarea ta şi
proprile-ţi frânturi de gânduri.
Când pui pe tarabă ce a ieşit şi nu gustă nimeni, insatisfacţia te doboară, şi te retragi în turnul tău de fildeş. Dimpotrivă, dacă prăvălia se umple şi clienţii caută să intre în vorbă cu tine, sporovăiala e placută şi deja imaginezi un nou început.
6.Ce ai înţeles în plus faţă de acea perioadă de început când ai scris primul articol faţă de astăzi, când eşti la al n-lea articol postat în blog?
Am înţeles că trebuie să laşi de la tine, să faci şi concesii, să faci gălăgie, altfel
rămâi singur.
Dar trebuie să te recunoşti, important, când te uiţi în oglindă.
7.Ce sfaturi ai oferi unei persoane care şi-ar începe astăzi un blog si ţi-ar cere nişte sfaturi ( nu fi zgârcit cu răspunsul la această întrebare )
Multă răbdare, respect pentru cuvânt, textele scurte, vioaie, fotografii de impact şi,
mare atenţie la titluri. În titlu se pune laţul, sau lasoul cum vrei sa-i zici. Daca nu cer prea mult, şi puţină ordine, nu ca la mine pe blog!... Şi mai e ceva important, trebuie ponderat elanul de început, când vrei să faci totul de-odată, să aduni în pagină o mie de gadgeturi sau alte instrumente pe care nu le şti. dar crezi că fac bine.
E timp; pas cu pas, zi după zi, azi nu e mâine.
Şi-n viaţă, te desparţi greu, apoi, de obiectele inutile.
8.Care este tema centrală despre care ai vrea să vorbeşti în postări si discuţii mai dese?
Tema centrala?... Oricum sunt eu, acolo. Cel care privesc cumva de sus, ca o pasăre în cercuri largi, dând din aripi în zadar, căci niciodată ceaţa din jurul tău nu dispare, doar când vine noaptea.
9.Aceste răspunsuri se vor posta in 99boguri şi dorim ca acest articol să poarte un titlu ales de tine.Ce titlu ai pune acestui set de întrebări?
“Pasărea ceţii şi controlorul de trafic în dialog”
10.Te rog scrie o întrebare la care să răspundă şi următorul chestionat în ancheta din 99bloguri
Ce ţi-ai dori dacă ar fi posibil: un blog echipat cu toate instrumentele standard în funcţiune, aşteptând doar sa-ţi preia scriitura, sau un blog de la zero în care fiecare aplicaţie să fie chinuită cu mâna şi imaginaţia ta ?
Constat, în ultima vreme, că abordez în blog cu prioritate doar subiecte culturale. În perplexitatea mea, am rămas setat pe îndeletniciri elevate. O spaimă teribilă mă încearcă la gândul nerostit, că miticul cultural, a început să influienţeze politicul. Vă daţi seama câte nenorociri pot deriva din această întâmplare?
S-o luăm gospodăreşte, metodic. Să spargem blogul Pasărea ceţii şi-aşa e ţăndări, şi să pătrundem dincolo, ca să nu rămâneţi sub impresiile mele subiective.
Cu ochii deschişi deci, să pornim în viaţa reală, acolo unde pute atât de frumos… (vorba romanească cu peştele de la cap).
_ Asta e! Mâncăm şi peşte, după ţap!... zice cu sfială şi ură undeva nea Nelu, în volumul propriu omagial, "Revoluţie şi cultură".
Cum v-am spus!(…) Ieri pe ecranul televizorului, la Bruxelles, două capete illuminate, Băsescu şi Nicolas Sarkozy, schimbau de zor opinii scânteietoare, mai ceva ca-n piaţa revoluţiei când trăgeau ăia cu artificii. Se vedea de la o poştă pe feţele lor, cum năvălise cultura, cultura romă, cu drepturile ei legitime câştigate la alba-neagra, aferim manele, ciordeli şi sudoare istorică.
_ Întâi stătător, cine să fie? Francois Villon, sau Anton al nostru… (Nu ăla cu betonul…) Anton Pann, ăla care-o deşteptat românii din somn cu imnul, cât fu el de ţigan, makedonul!...
_ Mare încurcătură!... Dilematic şi trist:
_ Charles Asnavour sau Farâmiţă Lambru, care fu mai artist?...
Şi tot ieri, întrecând măsura, am avut revelaţia cu politicul şi cultura la o lansare de carte. Discret, mi-a soptit un amic:
_A scăpat Vântu!… Citeşte şi dă mai departe! Am rămas mic, interzis, drogat… Care vânt?…
_Marele poet arestat, SOV.
Doamna Costiniu, judecătoarea toată în mov, cu volumul de versuri în mâini şi lacrimi sub pleoape, a citit pronunţarea:
_Mi-a depăşit aşteptarea! SOV-ul e liber să scrie. Opriţi-i calvarul! Daţi-i hârtie.
_Si dosarul? …
_Daţi-l la câini! E mic OVUL, pe lângă marea lui poezie.
P.S. Cer scuze minunaţilor actori şi oameni de cultură, aflaţi în fotografia de la început, cu ocazia unor lansări de cărţi adevărate. Voi reveni, promit.
Nu pot vorbi despre Claud, ca despre Gess, Sanda, sau Mariana Stefan. Ea era oarecum liantul, în rang doar Iordache o putea concura
Aici e treaba Claudiei să contribuie cu text. Doar am convenit cartea s-o scriem împreună.
Şi totuşi trebuie să povestesc un moment.
Doamna Duminică, îngrijorată de timpul pierdut pe străzi în discuţii sterile cu noi se temea să nu-i aiurim odraslei sale, gândurile. Deja devenise prea independentă şi uşor irascibilă de când ne acorda atenţie. Prin cunoştinţe i-a găsit servici la Banca Naţională.
A doua zi. undeva în spatele ghişeelor i s-a pus în faţă un metru cub de bani. Să-i numere.
Descumpănită s-a uitat în jur. Un fâşâit, şi un prelung şoptit flutura pe buzele celor 10-12 fete care, cu dexteritate începuseră numărătoarea ca nişte veritabile devoratoare de bacnote. Şi dintr-o dată, cu vocea ei cristalină, rar şi apăsat ca un metronom se porni Claudia: unu, doi, trei…clar, să se-audă din fundul sălii, cum învăţase ea pe scenă. Ca la comandă fetele s-au oprit întorcându-şi privirile nedumerite şi urmărind sincron mingea de ping-pong. Şapte, opt…şi imediat se surpă zăgazul unui şuvoi de râs nestăpânit din toate baierele inimilor ce uitaseră instantaneu sirul şi grija numărătorilor proprii. Aşa a sfârşit Claudia, după prima zi, cariera bancară.
Şi încă unul haios, la o lansare de carte a Ludmilei Ghiţescu, cu poetul Ion Bănuţă invitat special. Era pe-atunci secretar (sau ceva de genul) al Uniunii Scriitorilor.
Se întâmpla evenimentul la librăria Eminescu. Ploaie, vânt, frig, saracul Bănuţa adăstase şi el, mai mult de nevoie la restaurantul Argeş, locaş de cultură în acea vreme.
Claudia a apărut complet chială, se tunsese zero, avea o problemă de sănătate. Ar fi putut folosi meşă, broboadă ceva…Îmbrăcată într-o fustă înflorată lungă şi cu brizbrizuri. Ce apariţie! Bietul Bănuţă, cu părul lui lung, alb, vâlvoi, pierduse primplanul. Stefan Afrimescu, ziaristul de la Atac la persoană şi poetul de mai târziu, venise şi el cu o gagică, s-o impresioneze. Interesant, o agâţase la staţia de autobuz din faţa WC-ului din grădina publică. Ne-a prezentat-o. Biata fată, copleşită, ajungând în dreptul Claudiei ce-şi trăsese un aer sever de regină, i-a pupat mâna.
Banuţă, beat deschise cartea Ludmilei la-ntâmplare şi citi grav:
“Râde fluierul pe deal”, părul lui flutura zmucit…râde casa,râd copacii…râde lumea tovarăşi !
