Nordul Nikonului

          În căutarea României profunde Nikonul a înghiţit oferta unui călătorii pe roţi, neputând beneficia de sfatul preşedintelui de a descoperii în toată splendoarea frumuseţile patriei, din elicopter. Până la urmă, după rang, să ne mulţumin cu ce avem la dispoziţie în dotare şi să pornim către Nord, deschizând ochiul magic dincolo de Satul Mare.

          Vă mărturisesc, imaginile sunt amestecate, de la culorile vesele ale cimitirului din Săpânţa, până la baloţii de aur ce i-a rostogolit pe câmp sămânţa grâului până la apele râului Tisa, fermecate, povestind printre pietre şi buruieni întâmplări cu păcatele dintre românce şi ucraineni.

          Surpriza mare în satul Certezi. Ia de vezi şi să te minunezi de poveste.

          E timpul să vorbească şi artistul două cuvinte şi să vă ofere o bisericuţă din lemn dintre cele sfinte şi câţiva trandafiri de amorul subiectiv al blazonului. 

          Un păianjen îşi ţese pânza peste obiectiv. Ar vrea să oprească lumină din soare, Nikonului.

          Data viitoare poate cu mai mult noroc, se va putea...

          Întorşi la Satu Mare l-am salutat pe Coposu

Şi încă o imagine de sfârşit pentru România profundă

Suficient atat...

Răsfugul oilor

          Nedreptăţile fotbalului nu sunt puţine şi ele uneori lovesc nemeritat şi crunt. Sunt în plină desfăşurare două dintre acestea care se rostogolesc şi strivesc precum o avalanşă, tot ce prind dedesupt. În loc să ne bucurăm de nişte rezultate onorabile şi de nişte meciuri care dădeau unele speranţe de revigorare şi de schimbare la faţă a fenomenului, iată că ne întoarcem să analizăm fundăturile abisale ale gândirii unor primate. Unul puşcăriabil, speriat că se scufundă planeta, celălalt puşcăriaş, cerşind suspendarea pedepsei speriat că nimeni în afara lui nu posedă ştiinţa mulsului şi bietele animale se îmbolnăvesc pe capete de răsfugul oilor.

          Am fost şi rămânem la mâna lor.

          Băiatul ăsta Chiricheş care de la distanţă i se vede buna creştere şi eleganţa, pierde pe mâna unui cioban o posibilă carieră de succes. Ce-o fi în sufletul lui?

          Iar Rapidul, un tren, deraiază în B cu toate că pe teren... spre bucuria deşănţată a Chiajnei

          Da cine mai e şi Doamna Chiajna asta? Pai ce să zic, să citim pe Wikipedia

*

          Chiajna este numele slavon(pe slovaci i-a bătut ASTRA aseară) pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana(Ana e soţia lui Copos). În 1545 s-a măritat cu domnitorul Munteniei, Mircea Ciobanul(Ciobanul e la puşcărie), cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare.(Chestia asta e ceva cu Federaţia şi Liga lui Mitică)

          Din această căsătorie au avut 3 băieți și mai multe fete.(Ciobanul are trei fete, să-i trăiască!) După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559,(Aici e o greşeală, puşcăria e moarte vie) se instituie ca tutore al fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr,(MM şi-a schimbat numele ca să nu mai plătească amendă ziaristei) în vârstă de 13 ani,(Altă greşeală, MM n-are  nici 13)  pentru care a obținut tronul. Îi întărește domnia fiului prin daruri trimise la turci, de unde a cerut și doi tineri fanarioți pentru fiicele sale. Au fost propuși Stamatie Paleologu, tânăr și chipeș și bătrânul Cantacuzen.(Ǎl bătrân e precis Hrebenciuc)

          Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol pe care îl iubea.(Doamne cum il cheamă pe ăsta care s-a transferat ieri la Steaua?Drace, ce lapsus am!) Ca să spele rușinea aruncată pe obrazul Porții otomane(TAS-Tribunal de arbitraj sportiv), Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În același timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâți mai mulți dintre ei. În 1574 și-a măritat o altă fiică cu sultanul Murad. După un an însă, a căzut în dizgrația turcilor, care au exilat-o la Alep, în Siria.(Uite că apare şi Haisam) Aici a trebuit să-și câștige existența cu negustoria și țesutul. A murit în 1588, iar mormântul este la Galata.(Probabil Steaua joacă în grupe cu ei)

Gata. La Chijna s-a realizat Cocordia.

Zi enervantă

            E o zi enervantă. Azi nu se întâmplă nimic. S-au ciocnit două tramvaie în Arad fără victime, s-a blocat momentan circulaţia şi atât. Măi oameni buni, lăsaţi dracului amorţeala că se moare la televizor cu plictiseala de gât.

           Nici nu-mi vine să mă gândesc ce-o să fie de luni! Dacă premierul e plecat în concediu cine o să ne mai spună minciuni? Greu îmi închipui sistemul astral uselin fără soarele lui divin, în sediu central.

          Şi Haisamul, la ce l-aţi adus dacă n-are nimic de spus? Să fi lăsat omul să-şi facă Ramadamul...

          Mai sunt zile proaste una pe vară nu-i grav. Poate ne scoatem la fotbal diseara, ar fi Grozav

Pâine şi circ

          Citesc o ştire care avertizează cumva că Patrimoniul UNESCO din Maramureş este în stare de autodistrugere. Faimoasele Porţi din lemn sunt înlocuite cu cele din tablă şi fier forjat, geamurile cu termopane se deschid mai nou sub arcadele construcţiilor originale din secolul XVII. Toate acestea ca un ecou al civilizaţiei şi bunăstării ce s-a instaurat sub regimul USL.

          Riscul va fi şi mai mare după ce va fi aplicată măsura diminuării TVA-ului la pâine şi prosperitatea va cuprinde toată România. Cu siguranţă locuitorii satelor maramureşene vor dărâma bisericuţele din lemn, pentru a înălţa din cărămidă adevăratele catedrale ale neamului, să ne prezentăm în faţa turiştilor străini, spre mândria aleşilor noştri ca un tărâm al făgăduinţei împlinite, parte din programul de guvernare peste 70%..

          O altă ştire îmbucurătoare – să nu mai zică nimeni că televiziunile fac rating cu ştirile proaste, există o abordare mult mai echilibrată în ultima vreme trebuie să recunosc – vine de la premier care susţine că coabitarea dintre el şi preşedinte merge înainte. Premierul se va ocupa de pâine şi preşedintele de circ.

          Mărturisesc, chestia cu circul, iniţial n-o înţelesesem, dar m-a ajutat Mircea Duşa, ministrul apărării în recunoaştere prin ţară, zâmbitor a venit la presă pe nepusă masă undeva la Piteşti cu o declaraţie sprinţară. (Probabil ştiţi că e supărare mare în spaţiul argeşan şi de-aia nu se mai pune masă... Se pare că reforma administraţiei prin mâna lui lui Dragnea a şters cursul Argeşului de pe hartă şi din istorie, scaunul domnesc.

          Cum spuneam Duşa, nestrâns cu uşa, a declart că spaţiul aerian al ţărişoarei e invadat zilnic de avioane străine neidentificate, civile şi militare, fără aprobare de survol. Dau ocol, admiră peisajul şi se miră că nu i-am primit cu lapte şi miere pe Belvedere.

          De aceea CSAT-ul cu fascinantul şi eternul Preşedinte, a hotărât azi ca măsură de prevedere, din bugetul propriu, să ridice un circ şi să pună acolo Guvernul.

          E aşa un iureş mare la Palatul Victoria cu mutarea în noul sediu! Măcar să fi trecut concediu!  
          Preşedintele sabotează în continuare statul şi râzând desecretizează contractul de vânzare CFR, unde numai premierul dă cu subsemnatul. 
          Singura care se bucură printre triştii miniştrii e Maria Grapinii, desigur ea nu-şi va pierde turiştii, chiar dacă lucrurile nu merg bine în Maramureş o să-i ducă la circ.

Unşi şi tunşi

             Între cel „uns” şi cel „uns cu toate alifiile” în alianţa unselină, s-a dovedit aşa cum bănuiam că teritoriile suspiciunilor sunt lunecoase şi nu sunt precis conturate. Şi cum Dumnezeu poate să-şi mai întoarcă faţa lui senină la spate faţă de cel ales, unsul l-a simţit ca pe un ghimpe pe cel uns cu toate alifiile şi a preferat să-l ţină aproape şi chiar să-l culce, când treburile ţării erau încurcate şi de nepătruns, cu el în acelaşi hotel. Nu s-a ajuns până acolo să-şi împartă fraţeşte nici palatele şi nici paturile, măcar că tinerele speranţe din secretariatul guvernului, tunsele care semnează ştatele (Doar căile Domnului nepătrunsele!...), poate că i-ar fi dorit însoţiţi. Sigur şi serviciile, căci ar fi servit la comun deliciile, n-ar mai fi stat răspândiţi.

          În sfârşit, cel uns cu toate alifiie, în ţara aia îndepărtată (ţara o luase la vale bucată cu bucată la privatizare pe uscat şi pe mare), mai totdeauna umil a strâns în mâna lui toate sforăriile trimiţându-l la înaintare pe televiziuni doar pe Unsul cel mare, fabricându-i minciuni şi subtil, ovaţii după... emisiuni. Nu s-a mai văzut asemenea minciuni! Stau Carpaţii împietriţi gata să se rupă!

          Ca răspuns, Preşedintele şi-a trimis piraţii ăia orbii care s-au repezit precum corbii după unsul cu toate alifiile. S-au luat după miros şi au dezlegat sforăriile unui referendum mincinos.

          – Referendum? Matale ne crezi proşti? Asta s-a-ntâmplat în ţară la noi, nu la ei. Recunoşti?

          – Am zis eu ceva despre DNA? Vezi dumneata falansterul Antena 3 undeva?... Şi, premierul nostru s-a tuns. A zis el ceva ca uns despre Dragnea? A luat vre-o poziţie?

          La noi e mare încredere în justiţie.