Invitatie

Magazinul cu iluzii

            La magazinul de peste drum se vindeau iluzii.

            Bunǎ dimineaţa fatǎ frumoasǎ. Aș dori în aburii cafelei un soare blând, blond. Cu toatǎ dragostea, dar James Bond a comandat înainte un soare fierbinte. Dacǎ nu vǎ e cu supǎrare așteptaţi la rând. A doua zi m-am trezit mai devreme înfiiţându-mǎ flǎmând în faţa tejghelei. Bunǎ dimineaţa fatǎ frumoasǎ am o comandǎ neonoratǎ de ieri.

            Domnule drag calculatorul azi noapte s-a infectat cu viruși și nu riscǎm sǎ vindem plǎcerile  rǎscoapte.

            N-am mai intrat în magazin, am renunţat la iluzii. Duzii din faţa casei mele s-au înǎlţat, gata sǎ urce la cer. La magazinul de peste drum nu se mai înghesuia nimeni acum. Locul a devenit auster. Am îndrǎznit sǎ deschid cu mirare ușa. Printr-o perdea de fum, dincolo de tejghea, pǎpușa blondǎ, vânzǎtoarea mea, se fǎcuse scrum.

Rainbow Dreams of a Mad Hatter

Gușterele atacǎ biblioteca

         Nici adevǎr fǎrǎ ficţiune, dar nici ficţiune fǎrǎ adevǎr!

          “Cine sunt Tobârlanii?(personajele) Extensia familiei rurale cu interesele şi vocaţiile ei, dominată de umbra autoritară a bunicului Dumitru Tobârlan, mitizat de privirea diascopică a copilului etern, fascinat retroactiv de detaliile unei  vieţi patriarhale, fără vârstă.
          Retrăirea acelei lumi aduce portretistica şi evenimentul mărunt la virtuozitatea unor mijloace de actualizare simbolică. Oamenii de odinioară devin personaje efective în măsura în care acest ritual de rememorare şi retrăire devine un principiu activ, neconsumat încă, apt să re/consacre antinomii care depăşesc proximitatea dramatică a interesului pentru pământ, reconfigurând destinele punctual pe cvadraturile universale – dragoste, naştere, îmbătrânire, moarte.”

Marian Barbu

            Am dorit iniţial ca Gușterele sǎ aibǎ subtitlul “Schiţe de roman” și sǎ fie  semnalul unui viitor roman amplu, în douǎ volume, intitulat Tobârlanii. Probabil dacǎ timpul va fi generos îl voi termina și pe acela. Cǎutându-i un titlu potrivit și, descoperindu-l, n-am vrut sǎ las proiectul în coadǎ de guștere și i-am dat lui, libertate de mișcare ca sǎ lege cumva lucrurile. A ieșit un “roman”, pânǎ la urmǎ, cum a binevoit sǎ scrie pe copertǎ editorul, mai concentrat, nu în respectul deplin al canoanelor, dar, în marele respect al rǎbdǎrii cititorilor cu siguranţǎ în aceste vremi, oameni ocupaţi. 

* 

          Lansarea va avea loc vineri 15 noiembrie la Pitești, ora 17, Biblioteca Judeţeanǎ.
          Mai facem menţiunea pentru presǎ, nu vǎ luaţi dupǎ titlu, Gușterii sunt sub vraja Denisei, nu atacǎ și oricum nu sunt prea mulţi, iar dacǎ doriţi sǎ-i luaţi acasǎ, avem lesǎ.

Papucii fermecati. Plai bǎlai/ pamflete politice

            Când au început sǎ se reverse apele murdare ale Dunǎrii, s-a urcat pe una din cele opt nave trase în portul Constanţa încǎrcate cu tablǎ și ţevi de oţel dispǎrute în decembrie 89 cu destinaţia Turcia, SUA, Egipt sau Canada. Nu mai știa care, îi vâjâia capul, sǎ fi fost Rǎselniţa, Munzurul sau Calafatul? Telega sau  Fǎgǎrașul? Poate cǎ Dimisul, mai degrabǎ Ilfovul baronului de Dragnea, cǎ el e de încredere.

            Și Iuda ǎla din studioul Antenei, pastoral, cum se gâdila și se scǎlǎmbǎia asearǎ! Fǎcea spume și striga ca din gurǎ de șarpe unde sunt banii? banii noștrii, banii furaţi ţǎrișoarei sǎ ni-i dea înapoi pânǎ la ultimul cent!
            În port a vorbit cu Mazarin:
            “Marea nu e sigurǎ, corsarul e cu ochii pe noi.”
            A lut-o în sus pe Dunǎre. Cu vaporul noaptea cap compas Viena. Apa murdarǎ nu reușise sǎ spele toate conturile. Pluteau pe margini sacii de rafie burdușiţi cu facturi. Și odatǎ a pierdut firul. S-a trezit într-o camerǎ albǎ cu cearșafuri albe și halate în aceeași culoare, la terapie intensivǎ. Îi trǎseserǎ furtunele și-l dezlegaserǎ de la aparate. Acum îl duceau într-o rezervǎ întins pe un pat cu rotile. Se dezmeticea din amorţealǎ. Se pare cǎ fusese o anestezie puternicǎ și o operaţie grea. Lumina se cernea tulbure dintr-un bec de deasupra capului și vǎzu o femeie. Ba era tânǎrǎ cu decolteul adânc, ba semǎna, bǎtrânǎ, cu verișoara din Germania. Vru sǎ se ridice. Și cu mâinile-ntinse și glasul pierit agǎţǎ de aer un sunet, un șir de vorbe ca niște rufe bǎlmǎjite pe sârmǎ.
            – Sorǎ! Sorǎ, pleacǎ papucii! Cu prezenţǎ de spirit, ca sǎ nu-l enerveze femeia îl liniștii luând papucii în mânǎ.
            – Lasǎ varane, o sǎ îi legǎm de calorifer! Mulţumitǎ de gǎselniţǎ, jucǎ mai departe prefǎcându-se cǎ face nodul marinǎresc. Îl mai privi o datǎ și dǎdu sǎ plece. Când sǎ deschidǎ ușa varanul strigǎ din nou, întinzând rufele și scuturându-le puţin:
            Sorǎ! Papucii! Papucii sorǎ, papucii, pleacǎ cu caloriferul!…
http://www.youtube.com/v/ltMlTm3os8w?autohide=1&version=3&showinfo=1&autohide=1&autoplay=1&attribution_tag=b_Hc6EZ1sK4WXfobP-eKxw&feature=share

Subiective reconsideraţii scriitoricești.

           Domnul Sergiu I. Nicolaescu, criticul, fost redactor șef al revistei”Argeș” într-o perioadǎ clocotitoare (1972-1990) a tipǎrit de curând DSDLA. Staţi liniștiţi, nu e cu dezvǎluiri incitante ale serviciilor secrete, nu are nimic de-a face cu desecretizarea arhivei de la Dunǎrea, nu nǎvǎliţi la chioșcuri, e doar un Dicţionar Subiectiv De Literaturǎ al Argeșului și el se vinde, la un singur chioșc în incinta Muzeului.
            Preţul n-a mai așteptat acciza guvernului pentru produse de lux(daca ne luǎm dupǎ trendul din școli, cartea nu mai e de mult un obiect de strictǎ necesitate). E deja piperat pentru buzunarele multora dintre cei interesaţi, cuprinși într-un fel sau altul în demersul criticului. Spun asta din experienţǎ, cǎci atunci când am intrat în magazinul cu pricina din spatele fântânii cântǎtoare printre obiecte și acţibilduri artistice am vǎzut șI ceaslovul. M-am uitat întâi la cuprins și constatând, ofuscat, cǎ numele meu ca de obicei nu existǎ, m-a apucat o matematicǎ tristǎ de n-am mai putut sǎ adun din toate buzunarele 40 de lei.
            Cum le potrivește pe toate Dumnezeu! În aceeași zi la Centrul Cultural m-am întâlnit întâmplǎtor cu emblematicul estet și critic argeșean. Nu m-am putut abţine și i-am strecurat reproșul. “Iar m-aţi uitat maestre, ca pe vremuri!”. “Greșești, tu știi cǎ te apreciez, chiar dacǎ nu ţi-am scris prefaţa la Dosarul Albaștrii. Te-am prins în carte, ești scǎpat doar la Cuprins. Ţi-am citat chiar și o poezie.”
            Și mi-a întins din geantǎ volumul sǎ-l rǎsfoiesc.
            Vǎ mǎrturisesc, am înflorit puţin ca atunci când sorbi cu o amantǎ, un pahar de vin. Nu vǎ gândiţi la mai mult, cǎ sunt doar câteva rânduri!… Totuși, nu e un supliciu sǎ locuiești, locuinţǎ de serviciu, din oficiu pe acelaș palier cu corifei ca ei: Radu Aldulescu, Cezar Baltag, Miron Cordun, Augustin Doman, Paul Everac, Ileana Mǎlǎncioiu, Magda Grigore, Ion Pilat, Nicolae Oprea, Liviu Rebreanu, Neagoe Basarab, Mircea Bârsilǎ, Aurel Sibiceanu ,Vladimir Streinu, Înaltpreasfinţitul Calinic Argatu, Petre Ţuţea și terminând la litera Z cu Horia Zilieru. Nu mǎ întrebaţi ce metodǎ am ales eu în înșiruirea asta de nume. A fost fleru’.
            Mi-am zis la început, sǎ trec la fiecare literǎ dinadins numele scriitorilor de la cuprins, pe bileţele, fǎrǎ ranchiunǎ și fǎrǎ temenele. A fost cum a fost pânǎ am ajuns la litera D, când am tras din urnǎ taman pe cine nu trebuie. Un fost prieten al meu cu care am intrat in insolvenţǎ. N-are rost sǎ-i rostesc numele, îl pǎstrez într-o totalǎ absenţǎ. Așa cǎ în continuare m-am dat deoparte și-am lǎsat hazardul sǎ aleagǎ el mai departe între cele peste 200 de nume de autori argeșeni.
            Salutǎm în modul cel mai serios zelul și rǎbdarea autorului, Dicţionarul Subiectiv va devenii cu siguranţǎ înainte de a fi o carte controversatǎ, un util și important instrument de lucru. Dezvǎlui prin cuvintele autorului și una dintre cheile acestei lucrǎri:
            “Privilegiul de a fi subiectiv (dar și un soi de atașament aproape înrobitor faţǎ de tradiţie și contemporaneitate), mi-a permis includerea câtorva personalitǎţi literare și culturale care, deși nu fac parte din uniunea profesionalǎ de specialitate, au contribuit și contribuie la îmbogǎţirea vieţii creatoare locale și naţionale.”