miercuri, 5 martie 2014

Arde focul



          Oare mai putem suporta încǎ un plagiat din partea lui Ponta? Ieri a venit în parlament ca premier al unui nou guvern, care nu mai e al USL, ci al unui alt gulaș politic, fluturând în mâini, ca un cearșaf de fatǎ mare, plagiatul 100% al vechiului program de guvernare. În fond are și el dreptate. La ce bun sǎ se risipeascǎ energetic într-un alt program, are prioritǎţi guvernamentale, ministrese tinere care-i vor ocupa timpul sǎ le iniţieze, sǎ le creascǎ…

          Notam aceste lucruri înainte de a deveni captiv la televizor, spectacolului scǎpat din mâini la un moment dat de regizorul de platou. Viaţa ca întotdeauna a bǎtut filmul lǎsând în urmǎ imaginaţia scenaristului.

          Televiziunea, mi-a oferit de-a lungul timpului în direct momente unice, uneori emoţionante, primul pas pe lunǎ, alteori dramatice, așteptarea notei Nadiei de la Moscova, sau de încântare aproape de necrezut venind de la fotbal, parcursul naţionalei în Campionatul Mondial din America,(cum s-a ajuns tot ieri la marţea neagrǎ a fotbalului!), sau momente istorice care m-au dezamǎgit când s-au dovedit regizate în Decembrie 89. Am vǎzut în direct avionele contopindu-se cu Turnurile Gemene, mineriade, lovituri de stat dacǎ nu deranjeazǎ, linșaje mediatice și multe altele.

          Ce mi-a oferit aceastǎ altǎ zi de 4 martie rǎmasǎ fatidicǎ, a cutremurului? Între altele, precizarea retoricǎ a lui Crin Antonescu încredinţându-l pe Ponta, care încǎ se mai învârtea ca o balerinǎ pe poante în jurul liberalului, doar doar ar mai obţine niște voturi de la naivi, cǎ USL-ul nu mai existǎ.

          I s-a adresat direct, frust, copreședintelui:

          Hai sǎ demisionǎm amândoi din funcţiile pe care ni le-a dat USL-ul împreunǎ, eu ca președinte al senatului, dumneavoastrǎ ca premier!

N-aveţi acest curaj? Nu știti ce e onoarea? Eu dacǎ pierd șefia senatului sunt același, ba încǎ am mâinile și mai libere, dumneavoastrǎ daca nu mai sunteţi premier, nu mai sunteţi nimic!

          Nu sunt fan al lui Crin, n-am cum sǎ fiu. Parcǎ ardea un foc, în salǎ se striga demisia.

          Mâinile, domnule premier, ce faceţi cu mâinile!?...

luni, 3 martie 2014

Pǎlincǎ și culturi de pǎduri...




         Urâtǎ treabǎ. O ploaie slinoasǎ se scurge pe case ca sudoarea pe feţele mincinoase ale politicienilor. Nu s-au dat înapoi, au pus mâna cu toţii sǎ ridice istoria de jos și-au încǎrcat în basculante butoaiele cu aghiasmǎ, sfinţite în curtea Palatului Victoria de un sobor de preoţi, întorși cu Ponta de la Papa Francisc, dupǎ ce i-au dǎruit suveranului Pontif, icoana lui Hagi și tricoul „regelui” din partea Mitropoliei.

          Pe drumul cǎtre parlament îl cuprinse angoasele pe premier și cu gândul de-andoasele, își fǎcu o socotealǎ.

          Cum sǎ mergi la parlament așa inocent, sǎ le dai parlamentarilor UDMR un procent de aghiasmǎ și sǎ le ceri votul. Dacǎ intrǎ ǎștia în crizǎ și-i îndeamnǎ necuratul ǎl mare la curǎţenie moralǎ și pun botul la ce spune președintele adio guvernare. Se stricǎ totul.

          Gata am hotǎrât, rupem coada pisicii! Nu se poate fǎrǎ sacrificii! Dǎm aghiazmǎ la opincǎ, triștilor, sǎ le treacǎ de-njurǎturi, iar udemeriștilor, oleacǎ de pǎlincǎ și culturi de pǎduri...

sâmbătă, 1 martie 2014

Mǎrţișor

         Se dedica soţiei mele si tuturor femeilor care ne infrumuseţeazǎ viaţa:

Pentru tine
aștern
covor
de ghiocei
floare de alb
luminatǎ
floare de mǎrţișor

ca și cum ei
ar întoarce
din drum
glezna-ţi
înmiresmatǎ
din nopţile de dor
de altǎdatǎ

vineri, 28 februarie 2014

Pepite de plumb



Aș putea sǎ retez
cu un ferǎstrǎu mecanic
lianele încolǎcite pe trunchi
și, ca un dirijabil de frunze
sǎ mǎ desprind
și sǎ mǎ risipesc
în aerul devenit
irespirabil

Păsărilor le-a
încremenit graiul.
Trupul li s-a îngreunat
ca al unor pepite de plumb.
Stau întrerupte fructele
încrețite pe crengi uscate,
așteptând să vină
ploaia și vântul.     

Drumul nu-i înapoi,
dar nu-i sigur nici înainte.
Privesc deasupra
dirijabilul imponderabil,
trenul meu amfibie,
vehiculul care
și-a pierdut ținta.

Luna ca un ban vechi
cu strălucirea scursă,
mă face să tresar.

Crengile sparg  
acoperișul de sticlă.
Am atins tavanul vinețiu.
Mai departe nu se vede nimic,
nu mai știu.

joi, 27 februarie 2014

Nordul de înger



Privind dintr-o parte,
ochiul meu deseneazǎ
un vitraliu de frunze
galben roșii,
mișcate de îndeletnicirea
stǎruitoare a unor pǎsǎri,
patru-cinci,

niciodatǎ nu ai
o estimare exactǎ,
nu le poţi numǎra
prinse în jocul
unei gimnastici
aparent dezordonate
ce leagǎ zborul scurt
într-o logicǎ doar de ele știutǎ

Copacul acela e un soi
de bibliotecǎ.

Poate cǎ pǎsǎrile mele
în sala lor de lecturǎ
citesc cu pasiune
cǎrţile fundamentale.

Par concentrate
sǎ înţeleagǎ  semnele,
hieroglife invizibile
ochiului meu imund.

Sunt straturi a cǎror fior
sau sens
trebuie recuperat
și așezat pe rafturi
într-o ordine anume

Mișcând cu ciocul
deschid tainiţe,
legǎturi noi
încǎ neexplorate.

Când și când
par a fi descoperit
o imagine unicǎ
o metaforǎ nepereche
și se strâng
ciripind
s-o împǎrǎţeascǎ
împreunǎ

Ore întregi
cu o încântare vizibilǎ
lipsitǎ de patimi

Apoi într-o detașare dementǎ

fiecare se retrage
în nordul sǎu de înger

Din volumul in pregatire Norduri