Condurul Cenușǎresei

            Încǎ un semnal pozitiv. Faptul cǎ Alina Gorghiu a fost aleasǎ președinte interimar al vechiului Partid Liberal, înseamnǎ nimic altceva, decât cǎ, reforma clasei politice, cerutǎ atât de clar în 16 decembrie prin alegerea Președintelui Iohaninis, continuǎ. Avem deci Cenușǎreasǎ la liberali.

            Aștept cu nerǎbdare ca din împǎrǎţia lui Blaga sǎ aparǎ prinţul ca sǎ se producǎ mai repede mult așteptata cǎsǎtorie a dreptei.  Dacǎ pedeliștii nu se grǎbesc, dupǎ cum l-am perceput eu pe Iohannis, acesta nu se va da înapoi de la un lucru bine fǎcut.

            Va bate la Partidul Democrat, din ușǎ-n ușǎ, cu condurul împrumutat al Alinei, va lua la-ncǎlţat picior cu picior de cadânǎ, pe încercate pânǎ, unul se va potrivi negreșit ca o mǎnușǎ pe mânǎ.

            Va fi nuntǎ mare cu douǎ mirese. Iar se va bucura vestul. 

Schimb de prefix

          Când schimbi prefixul e ca atunci când într-un joc pe calculator ai trecut în alt nivel și regulile se schimbǎ, iar capcanele te pândesc întotdeauna mai complicate și greu de identificat. Primele douǎ trei nivele le parcurgi ușor, din instinct și-ţi descoperi capacitǎţi de mișcare nelimitatǎ, pǎrându-ţi-se cǎ ești un fel de stǎpân al inelelor și viaţa poate fi, dacǎ ești atent, un șir lung de satisfacţii și împliniri.

            La nivelul patru și cinci, constaţi cǎ trebuie sǎ fi mai raţional, pas cu pas înlǎturi greutǎţile îţi chivernisești resursele și pe cǎrǎri bǎtǎtorite, folosindu-ţi experienţa acumulatǎ, ajungi pe platoul nivelului șase. Ai senzaţia cǎ platoul acela drept, întins, e cel mai ușor de parcurs și dacǎ ești sprinten, te bate gândul sǎ încerci sǎ exersezi ca la început, alergarea. Și odatǎ te lovești cu fruntea de pragul de nori, realizând cǎ dincolo de platou, cobori.

            Unii încetinesc pasul bǎtându-l pe loc, alţii se prefac inutil cǎ au greșit la numǎrǎtoare, alţii apasǎ butonul stop joc, iar cei mai multi se reseteazǎ, gândind prin urmare cǎ și coborârea poate fi o urcare.

            Am stabilit cu Ioni dupǎ o consultare savantǎ, ajunși amândoi pe platou, cǎ vrem sǎ exersǎm un joc nou. Zborul la parapantǎ în tandem. 

            In rem, îngerii fie cu noi!

Cenaclu incitant de urgenţǎ

            Un eveniment incitant pentru cǎ era ultima desfǎșurare din an a Cenaclului de urgenţǎ, o datǎ, și a doua oarǎ însemna, actul atestǎrii formale a Editurii Art Creativ care lansa în lumea literelor primele ţipete îngemǎnate, poeticești, semne indubitabile ale nașterii. Și când ţipǎtul poeziei e însoţit de vocile minunate și muzica inegalabilǎ a unor personalitǎţi precum Nicu Alifantis, Nicu Nicușor sau formaţia Micul Paris, sǎrbǎtoarea este garantatǎ.

            Locul ales, Tunes, în centrul vechi  s-a dovedit neîncǎpǎtor. Niciodatǎ sub bolta lui de cǎrǎmidǎ roșie nu s-au mai primit atâţea oaspeţi de seamǎ!

            Gazdele, Daniela Toma împreunǎ cu Ion Calotǎ și fluturele acela plin de viaţǎ Ingrid Stoica, au fǎcut onorurile întreţinând o atmosferǎ caldǎ destinsǎ și distinsǎ. Voi reveni asupra reușitei manifestǎri, mai târziu poate. Acum vreau doar sǎ constat modul profesionist în care sala a știut sǎ aprecieze, ascultând în liniște cuvintele, mai ales ale acelora care le-au umplut cu conţinut, refuzând sǎ le cheltuie doar cu gratitudini. De menţionat Emil Lungeanu și Felix Nicolau.

            S-au împǎrţit diplome de excelenţǎ, autori și actori au citit cu simţire poezie adevǎratǎ.

            Mulţumim de searǎ Danielei Toma, sufletul pasionat al Cenaclului de urgenţǎ și lui Ionuţ Calotǎ pentru înţelegere șI sprijin devotat.

           Sǎ ne vedem la anul!

Foto Ion Calota

În lan cad oameni. Stare de urgenţǎ

          Am fost luat pe sus într-o searǎ și m-am lǎsat dus de val. Nimic mai plǎcut decât sǎ înoţi vara la mare pe spate pe creasta valului, dar Bucureștiul era în plinǎ iarnǎ, iar valurile se traduceau în insistenţele repetate ale fiicei mele care voia sǎ-mi prezinte niște cunoștinţe de-ale ei în Spitalul Universitar. Am o oarecare sârguinţǎ în a ocoli orice fel de coliziune cu medicii. Cum sǎ intri de bunǎ voie și sǎ deranjezi cu mǎrunţișurile tale tehnice oamenii aceia ocupaţi sǎ cârpeascǎ starea de sǎnǎtate a naţiunii, precarǎ spre gravǎ la românași, cu care am reușit sǎ spargem topurile Europei și sǎ devenim fruntași?

            Sǎ nu cârcotim mǎrunt! Sǎ recunoaștem meritele abordǎrii strategice ale guvernǎrii, mǎcar atunci când sunt! Efortul de a ajunge pe primul loc, este la fel de generos și de egal în merite cu cel de a te situa pe ultimul. De aceea mi-am propus mie însumi, în plan personal, sǎ ajung sǎ inoportunez timpul lor la spital, doar în stare de urgenţǎ adus de salvare într-un eventual breaking news.

            Pregǎtit ca pentru o lecturǎ publicǎ am luat cu mine ultimele douǎ cǎrţi tipǎrite. Una de prozǎ, Gușterele si cealaltǎ de poezie, cu cerneala abia îngheţatǎ pe copertǎ, Norduri. Oricât s-ar opune DNA-ul, ADN-ul se rǎscoalǎ. Nu poţi merge la doctor cu mâna goalǎ!

            Bǎiatul simpatic ce ne-a primit, un fel de purtǎtor de cuvânt al spitalului, de vârsta fiicei mele, ne-a întâmpinat jovial invitându-mǎ cu eleganţǎ în pat, direct în vârtejul balului, în timp ce își termina o disputǎ întreruptǎ altǎdat din motive strǎine mie.(O luptǎ cu replici amicale, neterminate, despre inutilitǎţi, fișe medicale și completǎri de date în calculatoare; fiica mea asigurând cumva mentenanţa acelui program în reţeaua naţionalǎ integratoare.)

            Și, odatǎ îl vǎd pe medic întorcându-se spre mine și cerându-mi buletinul. Orice numai asta nu! Mi se întunecase seninul. De unde era sǎ știu cǎ e nevoie de așa ceva la spital? Mǎcar CNP-ul!... Am vrut, dar n-am apucat sǎ îi rǎspund fulgerat de un gând. Aveam eventual un ISBN, ǎsta neapǎrat era trecut pe carte și puteam fi identificat.

            Dând din umeri grǎbit medicul s-a întors victorios cǎtre fiicǎ-mea, dar ea nu s-a lǎsat și a scotocit prin geanta uriașǎ cu o mie de nimicuri. A scos o agendǎ, a rǎsfoit-o precipitat și s-a luminat respingând asaltul. Ura, gǎsise CNP-ul.

            Ca genialǎ ce ești, du-te și fǎ-i o fișǎ medicalǎ! Apoi cǎtre mine în trecere, întrebǎ ce mǎ supǎrǎ. I-am spus cǎ mǎ supǎrǎ dreapta. Cum n-aţi votat cu Iohanis? Ba cu el! Spuneam de ureche, nu prea mai aud cu urechea dreaptǎ și îmi ţiuie întruna, și la fel luna din ochiul drept a intrat în nori la rastel. Stau liniștit! Astea nu se vindecǎ la noi. Și clipi din ochi pe loc cu o strǎlucire jucǎușǎ. Mi-erea teamǎ de inima dumneavostrǎ plǎpândǎ sǎ n-aibǎ vreun șoc, vreo pǎliturǎ de osândǎ, n-ar fi înţelept sǎ vǎ rǎtǎciţi cu privirea spre ușǎ.

            Mǎ întorc puţin ca sǎ adun perspectiva și constat cu decenţǎ dintr-o ochire cu stângul, cǎ la primire urgenţǎ, în patul vecin, întinsǎ pe spate, dezarmatǎ, o femeie dezbrǎcatǎ odihnea pe simezǎ cu sânii goi, fǎrǎ sǎ se sfiascǎ de noi. Socotesc, ea n-avea de unde sǎ știe cǎ eu o privesc și apoi avea capul bǎgat sub o cascǎ. Sincer mi s-a pǎrut cam grasǎ.

            Sǎ vǎ explic, mai bine plec acasǎ, eu în chestia aia, nu mǎ bag, nu mǎ risc! Descoperiţi vreo intoxicaţie cu buburuze, sau cine știe ce schije de la niscava obuze, mai bine mǎ retrag!

            Între timp, o vampiriţǎ mi-a tras o benǎ de sânge din venǎ, cu o peniţǎ și mi-a pus pe corp niște ventuze cu fire. Doctoral meu drag, bǎiat subţire a chemat un cardiolog și m-a dat în primire. Ce anacondǎ, blondǎ! Am simţit cum se urcǎ tensiunea pe schele direct la stele. Știam sigur unde vor ajunge Nordurile mele, la Roza. Citisem pe ecuson numele.

            Doctorului îi rǎmânea proza.

            La un moment dat, ni s-a cerut sǎ pǎrǎsim încǎperea dându-ni-se explicaţii cum cǎ aparatul doamnei care fǎcea plajǎ, degajǎ oarece radiaţii. Cu regret, tocmai Roza se aplecase asupra mea, îi simţisem parfumul discret, m-a cuprins un tremur. Eram sigur în mintea mea cǎ va fi cutremur și personalul nu dorea sǎ creeze panicǎ.

            În hol, parcǎ trecuse valul peste corabia Titanicǎ și puntea se umpluse de brancardieri, asistente, pazǎ de coastǎ… Încǎ nu ne scufundasem în laguna albastrǎ. Doctorul meu simpatic, mi-a explicat empatic cǎ, nici vorbǎ de seismograf și, am câștiga timp preţios dacǎ am merge trei pași mai în jos, la un ecograf. Nu e pentru cine sameni! Odatǎ îl vǎd cǎ strigǎ, ATENŢIE, CAD OAMENI! Și sare sǎ prindǎ în braţe o mǎmǎligǎ ce cade de-a-npicioare. Crudǎ mǎmaliga și el grijuliu o transporta pe braţe de parcǎ plutea fluture viu.

            A reapǎrut dupǎ cinci minute din cabinet. Cum e mǎmǎliga, pripitǎ? A plecat pe picioare, n-avea nimic! O stea (steluţǎ) cǎzǎtoare. Era un pic obositǎ. Tocmai sǎrise cu parașuta din soare și la București e rǎcoare. Cǎuta pe altcineva.

            S-a terminat ecograful, inima și cerșaful pe care doctorul și-a pus autograful și singur cu ficǎ-mea conducând mașinǎ o întreb fǎrǎ glas. Ce am tatǎ? Nimic, doar ficatul gras.

            Sǎ topim deci cu votcǎ slǎnina, atât ne-a rǎmas.

Consemnari

Multumesc Denisa