miercuri, 12 august 2015

Ȋn metru antic





e sigur că piatra
a fost pe lume
înaintea lui Dumnezeu
altfel cum să explici
apele curgând
între pietre
rotunjind pietrele
şi rostogolind
la vale
nisipul

e sigur că
obosit şi singur
Marele Strateg
s-a relaxat
pe plajă
desenând în nisip
cu mâna dreaptă
poate îndrăgostit
femeia
după chipul său
cu linii mult ajustate
rotunjite
de expertiză

în timp ce
cu mâna stângă
ţinea pe cer
soarele
în prizǎ

Din  Cearã și miere

marți, 11 august 2015

Guşterele



M-am trezit pe scenã înconjurat de lume, tineri necunoscuţi în aşteptarea concertului hard rock ce trebuia sã înceapã la Casa Dogarului Arena şi parcã Tobârlan mã ţinea strâns de umeri. Mi se pãrea de data asta cã stãpâneam ca un elev silitor toatã istoria, aflasem şi despre Marghiloman o grãmadã de lucruri.

Glasul ȋmi devenise puternic la microfon şi pentru prima oarã realizam cã semãna cu al tatãlui meu. Alin mã rugase sã spun câteva cuvinte despre Guştere, despre neamul nostru al Tobârlanilor, despre Dogari. Am început rar apãsat:


          „ Poporul român a fost un popor de domni. Ne tragem în linie paternǎ direct din ramura cu rǎdǎcini înfipte adânc în noianul de voievozi şi domnitori ai neamului, iubitori de ţarǎ, vinuri şi femei: cel Mare, cel Rǎu, cel Bun, cel Cumplit, cel Viteaz. Toţi risipindu-şi preaplinul prepuțiului în paturile largi, primitoare, cu aşternuturi de atlaz.
          La soare te puteai uita, dar la pielea albǎ de domniţǎ, înaintea domnitorului, ba! Pe boierii cârtitori, i-a mai scurtat dinadins de cap, la mânie şi supǎrare uneori, vreun Despot luminat. Ramura ciuntitǎ a boierilor s-a stins în închisorile comuniste.
        Astfel s-au aşezat din flori, dupã dictaturã, cei care nu sunt slugi, nici cuci, nici haiduci, un popor nou de domni ai democraţiei. 
         Talpa crǎpatǎ a ţǎrii, ţǎranul domn, niciodatǎ n-a contat! 
        S-au întors pentru unii timpurile de splendori, chiolhan şi huzur sub perdeaua de fum a istoriei.
       Noi, adevãratul popor de ţãrani luminaţi, am ajuns meditativi, ne-au cuprins depresiile, fatalmente ne-a pãtruns spiritul Mioriţei, ne-a plǎcut sǎ ne scufundǎm în el şi am devenit trişti. Aşteptându-ne stipendele, invariabil neîndestulǎtor, la date fixe. În culmea rǎbdǎrii, ne-a cuprins plictiseala, starea de graţie a contemplǎrii.
        Continuǎm sǎ stãm slujiţi de ei, cei mai iubiţi când ȋi votãm.
       Câţiva, puţini, am intrat în bibliotecǎ, alţii, cei mai mulţi, s-au înfundat în fotolii privind la televizor ca la circotecǎ roiul de molii şi urmǎrind cum se mişcǎ reforma statului ca un elefant. Ei, slugile noastre, e important, au evoluat, au gulere albe nu le mai au albastre. Sunt demnitari, pe cai mari la guvern, primari, parlamentari, toţi slugi în slujba domniilor lor ţãranii suverani.            
       Istoric vorbind, slugile au fost întotdeauna hoaţe! şi-au tras partea lor, au înşelat, au vândut vinul din beci, au luat viile şi moşiile asuprã-le pentru ca stǎpânii sǎ nu aibǎ griji, sǎ-şi înalţe spiritul liber şi lenea pe creste şi sǎ se joace, pǎrǎsiţi de neveste, de-a baba oarba cu vremea.


„Dar sluga, ca o babǎ surdǎ, n-are mamǎ, n-are urdǎ!”...

luni, 10 august 2015

Ȋntrebãri legitime



Mã ȋntreb de ce Pasãrea ceții zboarã mai liber ȋn SUA decȃt ȋn Romȃnia și nu gãsesc un rãspuns. In ultima lunã pe blogul meu au intrat 17512 americani, 1177 romȃni,749 ruși și 527 de germani. Americanii ca americanii, cãutau scutul antirachetã, dar rușii?... Mi-a rãspuns un omuleț cu caschetã

– Ȋngrijorați sã nu sece Prutul, de secetã...
                                                   *
Mã ȋntreb de ce cu fiecare zi care trece Ministerul de interne mãrește numãrul celor care cautã pe omul dispãrut ȋn munți cu planorul?... Ca sã stabileascã un record?... Nu era mai potrivit ca la ȋnceput, cȃnd omul putea fi ȋncã ȋn viațã, numãrul celor mobilizați sã fi fost mai mare?
Și decȃt sã vinã la televizor Raed Arafat cu capul ȋn soare, nu era oportun sã se ascundã ȋn munți ȋn loc cu verdeațã, la rãcoare? Poate avea noroc dotat cu  binoclu, dãdea un tun, și-l gãsea el pe Crãciun…

Biet Arafat la așa stat, așa cioclu!

                                   *
Și cu triștii ãștia de maneliști, artiști de artiști, ca ei mai rar, ce-are fiscul de le ia din buzunar pȃnã și fisa de telefon? Mãi oameni buni, stați oleacã! Se supãrã ãștia și pleacã. Cine-i mai pune lui Ponta discul de patefon cu Denisa?

“Ia-mã ia-mã ia-mã ia, du-mã ȋn America!”

Plai balai - pamflete politice

duminică, 9 august 2015

In Prãvãlie



Am intrat de dimineațã ȋntr-o Prãvãlie. Ȋntȃmplãtor era o Prãvãlie culturalã. M-am uitat pe rafturi. Marfã bunã prezentatã frumos ca ȋntr-un magazin de antichitãți unde printre statuiete de Tanagra și ceramicã de Delft, sfeșnice din bronz și tablouri, gãsești dacã vrei și smartphone-uri. Chiar ȋn spatele vȃnzãtorului, ușor de descoperit dacã l-ai fi trimis sã-ți aducã un corp de iluminat de la Delicatese, un Macadan, sau un Naiu, era așezat un Nikon, iar alãturi ȋn loc de merinde, un mãr pãdureț. O fi de vȃnzare Nikonul? Nu, cã n-are preț... Ungureanu nu vinde!


sâmbătă, 8 august 2015

Gușterele. editia II-a. Viațã. Minuni. Icoane. Canon



“Nu mergi pe unde te duce drumul, fã-ți drumul tãu și lasã o urmã!”... Ca parfumul mãcar.
        Drumul cãrții ca sã ajungã la cititor, depinde rar de autor.
        Ea nu poate fi ȋn mod dramatic ȋn siajul unui lup singuratic, de aceea conteazã tirajul. Am avut un vis, se fãcea cã ajunsesem ȋntr-un Paradis viitor și alerga dupã mine marele editor, sã-mi smulgã Gușterele din mȃnã.

– Lasã-l la mine o sãptãmȃnã, maxim douã, sã facã ouã, sã-l ȋnmulțesc, sã-l ȋnvãț sã muște sȃnge de tauri, nu sã prindã muște pe coclauri!
                Da visul nu e ca viața, n-am apucat sã-i vãd fața.
                Tocmai trecea pe-acolo, vȃslind ȋntr-o barcã, Sfȃntul Mucenic Anastasie. L-am ȋntrebat: "Cuvioase…

– Ȋntru nevoința sa, parcã sã zic semãna cu… 
Nu-i dau numele, poate se supãrã Vlasie ca l-am visat...